Robert Farago are 33 de ani şi spune că afecţiunea fratelui său, Iosif, i-a schimbat viaţa. De patru ani, mama lor a murit iar de ceva timp, tatăl este imobilizat la pat din cauza unei boli. Astfel, Robert este singurul care se mai ocupă de fratele său, în vârstă de 23 de ani.

Şi-au cerut drepturile de ziua lor. Zeci de persoane cu Sindromul Down se plâng că actuala legislaţie le încalcă dreptul la muncă. Un timişorean povesteşte despre sacrificiile pe care le-a făcut pentru fratele său, un tânăr afectat de boala incurabilă.

Viaţa ca un risc

„Iosif suferă de Sindromul Down şi are nevoie de supraveghere permanentă. La cei 23 de ani ai lui, are un coeficient de IQ extrem de mic. Nu îl pot lăsa niciodată nesupravegheat", mărturiseşte fratele acestuia, Robert. Iosif nu a fost la şcoală iar singurele lui activităţi sunt cele pe care le desfăşoară la centrul voluntarilor „Pentru Voi".

„Fratele meu este un caz fericit, pe lângă alţii. El ştie să vorbească şi gândeşte la nivelul unui copil preşcolar. Alţii cu acest sindrom, nici măcar să vorbească sau să se deplaseze nu ştiu. Ba mai mult, pe vremea când trăia, mama l-a învăţăt să îşi scrie numele", povesteşte Robert. Bărbatul spune că, în copilărie, familia sa s-a confruntat cu o serie de probleme în ceea ce îl priveşte pe fratele său cel mic. „Ei au sistemul imunitar mult mai slăbit. Când a fost copil, ne-am confruntat cu o serie de boli, care îl loveau, din senin", spune acesta. În schimb, Robert spune că starea fratelui său este influenţată, în mod continuu, de mediul în care trăieşte şi motivaţia pe care o are în faţă.

Un drept în minus, în România

„Mi-aş dori să aibă dreptul la muncă, în primul rând, pentru el. Atunci când ştie că este recompensat, se implică mult mai mult în ceea ce face", a declarat Robert.

„Am solicitat, astăzi, reprezentanţilor judeţeni să transmită mai dep