Adrian Severin nu se dezminte. Este pur şi simplu hipnotizat de ziarişti. Când are de-a face cu ei îşi pierde uzul raţiunii. Critică hidrogenul din apă, întocmeşte liste la minut cu securiştii plasaţi în posturi cheie, iar, mai nou, se lasă tocmit cu ziua de o firmă de lobby "meşterită" de câţiva jurnalişti englezi, sub acoperire, pe post de plasator de amendamente la patru mâini, în tandem cu neuitatul Sebastian Bodu, "amicul" lui Becali.

Şi ca lucrurile, cel puţin indecente, să nu se piardă în "anonimatul" unei demisii necesare, Severin frizează, din nou, absurdul. Se urcă pe baricadele Parlamentului European, supus, în mintea lui, canonadei declanşate din redacţia publicaţiei "The Sunday Times", invocând pericolul de moarte şi poziţia îngenuncheată a propriei persoane, ca victimă a unei conspiraţii, dacă nu planetare, cel puţin europene. Susţine că oculta vrea compromiterea PE, că România, exilată la periferia politică a UE, nu are forţă, că nu e dorită, că el însuşi, "influentul şi incomodul" domn Severin, recunoscut şi respectat de prieteni şi colegi, temut de duşmani, nu se poate lupta, de unul singur, cu maşinăria infernală, că este supus malversaţiunilor, că este doborât, că resimte o "extremă tristeţe" şi o "oarecare tulburare", într-un cuvânt, că e rănit profund.

Urmărind "logica" apocalipsei depănate de Adrian Severin, putem consimţi că Libia e nimic pe lângă Bruxelles. Că abia aici omenirea se află pe buza prăpastiei, fumându-şi inconştientă ultimul trabuc, iar el, europarlamentarul român, se duce la valea plângerii, biată victimă colaterală a unui bombardament psihologic.

Şi toată nebunia asta pentru un bacşiş de 12.000 de euro.

Trei oameni - un român, un sloven şi un austriac -, rătăciţi în PE, au consimţit la o păcăleală, cu consecinţe dintre cele mai nefericite, a unor jurnalişti de la "The Sunday T