Elevă în clasa a V-a la Liceul Internaţional de Informatică, Ioana a început echitaţia la 8 ani şi a câştigat numeroase competiţii. Anul trecut, Ioana a obţinut locul III la Balcaniada de la Plovdiv, Bulgaria, cel mai important concurs la care a participat până acum.

Ioana s-a urcat prima dată pe cal când avea 6 ani. Era prea mică atunci pentru o lecţie adevărată de echitaţie. Doi ani mai târziu avea să meargă cu părinţii la Câmpina la un centru de călărie nou deschis. O simplă plimbare de agrement s-a transformat în pasiune.

„Ne-am dorit să facem performanţă, fără să ştim ce înseamnă să faci performanţă în călărie", spune Delia Rus, mama Ioanei. Timp de doi ani, fetiţa a făcut naveta Bucureşti-Câmpina. Cei de la centru i-au observat potenţialul, iar în 2009 a intrat în primul ei concurs naţional de amatori, la săritură peste obstacole.

„Într-un timp relativ scurt a reuşit să parcurgă în anul acela toate etapele pentru finala naţională, pe care a câştigat-o. Avea zece ani şi era cea mai mică dintre concurenţi."

Acum Ioana se antrenează în Bucureşti, la Clubul Steaua, iar părinţii i-au cumpărat doi cai: Time to Beat, un Irish Pony şi Afrodita, un cal nemţesc, mult prea puternic pentru ea, deocamdată. „Merg de patru ori pe săptămână la club ca să mă antrenez.

Cu caii vorbesc ca şi când aş vorbi cu un om, îi întreb ce mai fac. Ar fi bine dacă mi-ar răspunde", spune Ioana. Relaţia dintre cal şi călăreţ e foarte importantă. Odată Ioana a pierdut locul I într-un concurs pentru că nu s-a înţeles bine cu animalul.

Unii cai sunt răi

„La Târgu Neamţ, la ultimul obstacol, am căzut de pe cal. Eram foarte concentrată şi după ce am trecut de penultimul obstacol mi-am zis că gata, sigur îl trec şi pe celălalt şi m-am relaxat, n-am mai împins calul şi am căzut. Dar toată lumea a spus că iapa a făcut-o din răutate, nu că n-aş fi putu