Un italian care traieste in Suedia a realizat un film documentar despre televiziunile lui Silvio Berlusconi, care au inceput sa arate dupa chipul si asemanarea politicianului. Trailerul evident a fost fost interzis pe ecranele televiziunilor patronate de premierul italian. Ceea ce a asigurat succesul documentarului, reclama gratuita fiind garantata. Erik Gandini povesteste intr-un interviu HotNews.ro care este istoria din spatele Videocracy.
Cum s-a nascut Videocracy?
Dintr-o nevoie. Locuiesc in Suedia si foarte multi prieteni imi pun tot timpul aceleasi intrebari despre Italia, si bineinteles, ma intreaba despre Berlusconi si de ce le este greu sa inteleaga Italia. Am simtit nevoia de a fi foarte precis in a le raspunde, si n-am putut sa fac asta in cuvinte. Prin film am incercat sa obtin precizia asta, starea de fapt in care se afla Italia in prezent.
Videocracy a fost fost o modalitate de a reda ce s-a intamplat in acesti 30 de ani de berlusconism, cum ii spun eu. Cand traiesti in strainatate, te uiti la Italia si ai impresia ca tot ceea ce se intampla este politic. Dar nu este asta, e o conjuctura culturala ce se intampla acolo, si este infricosator, e ca un cosmar, as spune, o situatie horror. Si am incercat prin documentar sa arat asta.
Italienii cred ca ceea ce vad la televizor este Italia. Cat de dificil a fost de surprind lucrul acesta intr-un documentar
A fost mult mai usor decat m-am asteptat. In momentul in care oamenii aud aceasta formulare, il mondo de la televisione, se astepta sa aiba acces la o lume a puterii, exclusivista si bogata, o lume inaccesibila care este conectata puterii politice prin intermediul proprietarilor media.
Si eu am crezut ca va fi foarte dificil, dar a fost mai usor decat m-am asteptat deoarece este o lume care traieste prin faptul ca se ex
