În lumea contemporană există o adevărată psihoză în ceea ce priveşte Parusia (a doua venire a Domnului Iisus Hristos). Mântuitorul spune: "Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl".
Pentru fiecare creştin, sfârşitul lumii este, în particular, sfârşitul vieţii acesteia, însă, până atunci, fiecare trebuie să-şi fortifice credinţa, să sporească faptele bune şi iubirea pentru aproape. Cât despre ziua aceea, pe care numai Tatăl Ceresc o ştie, prin credinţă şi cu suflet luminat, a doua venire a Mântuitorului va fi un prilej de bucurie duhovnicească, nu de spaimă...
Când Dumnezeu a făurit lumea l-a creat mai întâi pe Adam. Din coasta omului cel dintâi a făcut-o pe Eva şi i-a lăsat să trăiască în Rai. Le-a dat voie să mănânce din toţi pomii, însă de fructele unui copac le-a poruncit Dumnezeu să nu se atingă. Nesocotind porunca Tatălui Ceresc, amăgiţi de şarpele cel viclean (întruchiparea diavolului), Adam şi Eva au mâncat un fruct din pomul cunoaşterii binelui şi răului. Aşa au văzut că sunt goi şi au căutat să-şi ascundă goliciunea, ferindu-se de Dumnezeu din această pricină. Pentru neascultare şi pentru mândria lor, Dumnezeu i-a izgonit din Eden pe Adam şi pe Eva, punând heruvimi care să păzească drumul spre pomul vieţii.
Pe pământ, Adam şi Eva au urmat porunca Domnului: "Creşteţi şi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul şi supuneţi-l!; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate dobitoacele şi peste tot pământul, peste toate vietăţile ce se târăsc pe pământ!" (Facerea – 1:28) "Şi a fost că după ce au început oamenii a se înmulţi pe pământ şi li s-au născut fiice, fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au luat dintre ele soţii, care pe cine şi-a ales" (Facerea – 6:1,2)
Şi au trecut ani şi a
