Oricât de multă durere ar aduce un cataclism, nu poţi să nu trăieşti şi (măcar) o (fulgurantă) stare de uimire dinaintea naturii dezlănţuite. Oximoronice în esenţă, aceste două cuvinte – "tragedie" şi "spectacol" – pot defini ceea ce trăieşte omul aflat faţă în faţă cu dezastrele naturale sau cu urmările lor.
Uluitoarele forme pe care le-a lăsat în urmă erupţia unui vulcan, acum 650.000 de ani, sunt astăzi considerate una dintre cele şapte minuni naturale ale lumii. E vorba despre fantasticul, straniul relief din Parcul Naţional Yellowstone din Statele Unite ale Americii. Terase vulcanice, gheizere, cascade cristaline, păduri fosilizate şi cel mai mare crater vulcanic de pe planetă. Oamenii plătesc ca să viziteze aceste locuri sub care magma trepidează continuu, în vreme ce Mama-Pământ pufneşte din când în când, aruncând jeturi fierbinţi de apă – gheizerele sunt respiraţia ei, credeau amerindienii –; alteori se întoarce de pe o parte pe alta, provocând cutremure ce ajung până la 7,5 grade pe scara Richter…
Acum o sută de mii de ani, omenirea a trecut prin Era Glaciară. Specialiştii consideră că acest fenomen este dezastrul natural cel mai întins ca durată în timp. Iar unul dintre cele mai cunoscute este erupţia Vezuviului, în anul 83 î.Hr., care a distrus două dintre bijuteriile Antichităţii, oraşele Pompei şi Herculanum. Povestea lor, a oamenilor care au trăit acolo şi care au murit chirciţi sub valul de lavă, e spusă astăzi zecilor de mii de vizitatori care bat cale lungă să viziteze situl arheologic.
Focul
În anul 867, în Japonia, explozia vulcanică a dinamitat, practic, o treime din muntele Tsurumi, care, de la 2000 m, a ajuns să măsoare doar 1374. Vulcanul este astăzi faimos pentru apele termale din staţiunea balneară Beppu şi pentru imaginea terifiantă oferită de aburii izvoarelor fierbi
