Trei eroi a avut vineri seara meciul Gloria Bistriţa-Rapid, 3-2. Cavalli, la ei. Iar la noi, ca-n filme, doi: Roman şi Coman.
Stan şi Bran. Roman a făcut cel mai bun meci al lui de când este în Giuleşti. Memorabil. De erou. Degeaba! A dat-o în bară; a dat un gol de 1-0, minunat; apoi, pe dezastrul provocat de prostia altuia, a fost şi portar! Post de pe care a scos două mingi de belea. Nici bistriţenii nu au forţat disperaţi. Din comoditate, ori din mila lui Manea, să nu-şi măcelărească echipa de origine. Că putea. Mersi, boer Nae! Asta la 3-2 pentru gazde, după un penalty de pomenirea morţilor, dat prin milosârdia drept-credinciosului Coman. Penalty. Eliminare. Gest păgubos. Exces primitiv de zel. Deduceţi că, „eroul" al treilea e Coman, cel care a mai şi respins două mingi în faţă, din care a primit două goluri. Plus golul din penalty, iată cum tot meciul s-a tranşat pe „mâna" lui. Acu', să vă rugaţi de Bornescu. Mai încape un erou aci: Şumudică. Nu pricep de ce s-a grăbit să epuizeze toate schimbările aproape instantaneu. După ce a uimit cu incomprehensibilitatea, absconsul şi incongruenţa metafizică (scuzaţi expresiile!) în gestica schimbărilor de posturi. De altfel, nu musai din cauza antrenorului, prestaţia rapidiştilor a fost ca de obicei. Clorotică. Debilă. Excepţie, devotamentul lui Božo şi minutele de dăruire incredibilă ale tuturor de când am rămas în zece oameni şi cu un neportar în poartă. Semne bune. Ca un ghiocel pe un gorgan de băligar. În rest, mai joacă tu, Copose, la şantaj cu Lazăr şi prindem locul 10! Că nu Vamă, or Şumi îl ţin pe tuşă...
P. S. Duminică, juniorii republicani ai Rapidului au pierdut cu Urzicenii fără joc. Din lipsa asistenţei medicale. O bucurie nu vine niciodată singură...
Materialul de mai sus este un pamflet
