Criza din Libia scoate la iveală urâţenia unui dictator, megaloman, lipsit de orice scrupule şi care nu a ezitat nici măcar o clipă să-şi transforme propriul popor în carne de tun. Criza din ţara nord-africană aduce la lumină faţa schimonosită a bătrânului Continent: o lipsă de viziune în spaţiului european, un acord forţat în Consiliul de Securitate al ONU, care se reflectă şi în tărăgănarea intervenţiei NATO în Libia.

Participarea Alianţei Nord-Atlantice este, desigur, o decizie deloc uşoară, cu accente de morală pe ici pe colo. ,,Avem noi dreptul să facem ordine în ţara altcuiva, cu alte tradiţii şi alt înţeles asupra societăţii? Să apărăm noi o opoziţie, despre care nu ştim mai nimic şi, care a organizat o revoltă soră cu insurecţia.

Cert este, că vorbim de o decizie, la care rezultatele slabe ale aliaţilor pe frontul din Afganistan (învinşi de războiul de uzură, de lupta de gherilă şi de talibanii care parcă se-nmulţesc văzând cu ochii) şi, nu în ultimul rând, ororile petrecute ,,din greşeală” şi în Irak, atârnă greu.

Reacţia belicoasă a mai marilor şi mai micilor puteri în Libia scoate la suprafaţă, în primul rând, o ruşinoasă ipocrizie. Să ne amintim de vara lui 2009, când preşedintele şi premierul italian l-au aşteptat resemnaţi, la Roma, o oră pe colonelul Gaddafi, care se ştie, obişnuia să-ntârzie la întâlnirile la nivel înalt. ,,Un lider moderat, cu viziuni echilibrate”, a spus, atunci, preşedintele Napolitano. ,,Da, Gaddafi dă dovadă de înţelepciune adâncă”, a completat premierul Berlusconi. A înghiţit în sec la ofensa adusă de ,,ElColonello” care şi-a pus în piept un erou libian care a luptat împotriva colonialismului fascist. Dar a meritat!

Concernul ENI a obţinut contracte substanţiale în deşertul libian care musteşte de petrol. În plus, şeful Guvernului a fost iniţiat în plăcerile ,,bunga-bunga”.

Să ne amintim cu câtă bucurie