Antrenorul tulcean de kyokushin susţine că acest tip de karate nu este neapărat un sport, cât un mod de viaţă. El încearcă să le insufle copiilor disciplina şi limitele specifice culturii japoneze.

Are singurul club de kyokushin din Tulcea, acolo unde se antrenează la momentul de faţă 50 de copii. Cei mici lucrează în sălile şcolilor 10, 12 şi 4. Primeşte fie băieţi, fie fete de minim patru ani, iar vârstă maximă nu există. Cei de până în 12 ani au trei – patru antrenamente de o oră pe săptămână, iar restul vin aproape zilnic. Scopul nu este să înveţe să se bată, ci să înveţe elementul esenţial al acestui sport: disciplina. „Copiii trebuie să fie docili, ordonaţi să fi învăţat de acasă elementele esenţiale ale civilizaţiei, să fi învăţat limitele. Noi facem sport, într-adevăr, dar cele mai importante rezultate nu sunt cele sportive, competiţionale, ci crearea unui stil de viaţă“, spune Pănuţă.

Karate din comunism

S-a apucat de arte marţiale în anul 1984, la Sulina. Făcea acest sport „din cărţi“ şi cu antrenori de ocazie. „Era ilegal pe vremea aceea, aşa că încercam să ne ascundem pe unde puteam. Culmea este că tot cu ofiţeri învăţam şi noi arte marţiale. Dar asta este, aşa era regimul pe atunci“.

În 1988 a descoperit kyokushin. Un fel de karate, dar cu specificul full contact. De atunci şi până astăzi numai de asta s-a ocupat. Imediat după Revoluţie s-a decis să îşi deschidă un prim club de kyokushin, iar în 1991 şi-a luat licenţa de la Federaţia Română de Arte Marţiale.

În 2002 a plecat în Statele Unite, acolo unde a predat timp de patru ani alături de două mari nume: Seiji Kanamura (8 dan kyokushin) şi Szolt Barna (4 dan kyokushin). Timp de doi ani a predat la Academia de Arte Marţiale din Florida.

Talente native

Mii de copii i-au trecut prin mână. Pentru a reuşi în acest domeniu este nevoie de foarte multă mu