La supermarket, lumea nu se bate pentru un kilogram de zahăr, ci stă cuminte la coadă. Viaţa este "deosebit de ordonată", potrivit revistei americane Slate, care citează PBS. "Disciplina japoneză tronează, în pofida dezastrului", notează un editorialist filipinez.

Japonezii sunt oneşti şi disciplinaţi, o societate colectivă, care apreciază grupul şi nu individul. Potrivit revistei Slate, japonezii nu au cum să fure ceva după cel mai devastator dezastru natural, spre deosebire de hoţii indisciplinaţi care au instaurat anarhia în New Orleans, după uraganul Katrina, sau în Haiti, după un alt cutremur devastator. Chiar şi în situaţii de criză alimentară, japonezul stă la coadă.

Mark D. West, profesor la Facultatea de Drept a Universităţii Michigan, spune că există o explicaţie culturală pentru felul în care se comportă japonezii:"De ce nu fură? Pentru că nu este în cultura lor. Cum este această cultură definită? Prin absenţa jafului." Dincolo de aceste argumente, o explicaţie mai bună ar fi factorii structurali: un sistem legislativ robust care instaurează cinstea, o prezenţă puternică a poliţiei, şi, în mod ironic, organizaţii criminale active.

Detaliind aceste argumente, revista Slate a evidenţiat motivele disciplinei japoneze.

Cinstea, stimulată

Poporul japonez este mult mai cinstit decât majoritatea celorlalte. Dar cinstea este recompensată de sistemul legislativ japonez. Nu vorbim neapărat despre altruismul japonezilor, cât despre aprecierea recompenselor. De exemplu, dacă găseşti o umbrelă şi o predai poliţiei, primeşti o taxă de găsitor între 5 şi 20 la sută din valoarea umbrelei, dacă proprietarul o ridică. Dacă nu îşi recuperează obiectul în termen de şase luni, găsitorul o poate păstra. Japonezii sunt educaţi în acest spirit de mici, iar prima vizită a unui copil la secţia de poliţie, după ce a găsit o monedă pe stradă, este luată