- Editorial - nr. 745 / 21 Martie, 2011 Intr-o lume incercata de tristete, coplesita de griji pentru un trai decent, cu tot mai multi oameni cu afectiuni psihice, cu tentative de suicid tot mai frecvent, depresii si accentuarea sentimentului de alienare, te bucuri sincer cand intalnesti oameni fericiti. Sentimentul de fericire fiind caracterizat printr-o stare de multumire sufleteasca intensa si deplina. Har Domnului ca mai exista foarte multi semeni de-ai nostri in stare sa descopere calea spre fericire. Mass-media ne ofera doar exemple cu oameni ingenuncheati de necazuri, rareori ne este dat sa citim, sa ascultam sau sa vedem un reportaj cu oameni impacati cu ei insisi, cu lumea din jur, cu Dumnezeu, fiindca, pana la urma, in aceasta impacare consta inceputul cautarilor noastre. A venit din nou primavara, natura renaste la o noua viata, de ce n-am renaste si noi in bucurie si speranta? Vreau sa va prezint trei cazuri cu oameni fericiti. Prietenul si colegul meu Puiu B. se poate considera un om realizat material, casatorit cu o femeie cumsecade. Au tot asteptat sa li se nasca un urmas. Nu a fost sa li se implineasca visul. La o frumoasa varsta, la jumatatea vietii, dupa ce au incercat sa-si infrumuseteze viata intr-o minunata gradina cu pomi fructiferi, crescand un animal de casa, cu relaxari prin iesiri la iarba verde cu prietenii, oamenii nostri au luat hotararea sa infieze un copil, sa-l treaca in acte pe numele lor, sa-l creasca, sa-i acorde o educatie aleasa, sa sadeasca in sufletul copilului ceva din personalitatea lor. Dupa indelungi si stufoase demersuri au gasit un copilas de gradinita care li s-a parut ca este dupa "chipul si asemanarea lor”. Verificati, testati si trecuti prin toate procedurile prevazute de lege, prietenul meu cu sotia si-au luat foarte in serios rolul de parinti. Doamna a perfectat formele pentru inscrierea la gradinita. Amandoi s-au im