Filmul „The Wall“ (1982) este inspirat din albumul cu acelaşi nume din anul 1979 al legendarei trupe Pink Floyd. El
descrie existenţa şi starea la care reuşeşte să ajungă Pink, un star rock, pe parcursul vieţii: alienarea. Scenariul a fost scris de Roger Waters, solistul şi basistul formaţiei Pink Floyd. Momentele importante din viaţa lui sunt susţinute artistic de melodii cu o profundă semnificaţie: „Goodbye Blue Sky“, „Another Brick in the Wall“, „Mother“, „Empty Spaces“ sau „Comfortably Numb“. Pelicula are şi 15 minute de animaţie elaborată, realizată de desenatorul Gerald Scarfe, printre care o scenă din al Doilea Război Mondial, în care Marea Britanie este bombardată de nemţi. Pelicula face referire la mai multe momente din viaţa membrilor trupei Pink Floyd (decesul tatălui lui Pink corespunde morţii tatălui lui Roger Waters; decizia lui Pink de a-şi rade sprâncenele, în incidentul adevărat fiind implicat Syd Barrett etc.). Ineditul poveştii este dat de ridicarea şi, spre sfârşit, de dărâmarea zidului metaforic al lui Pink: nebunia şi izolarea faţă de toată lumea. Scena finală ilustrează trei copii care strâng cărămizi. Unul dintre ei găseşte o sticlă cu un cocteil Molotov, iar filmul ia sfârşit. Povestea lui Pink se încheie brusc, lăsând privitorul să îşi imagineze singur un final convenabil.
Filmul „The Wall“ (1982) este inspirat din albumul cu acelaşi nume din anul 1979 al legendarei trupe Pink Floyd. El
descrie existenţa şi starea la care reuşeşte să ajungă Pink, un star rock, pe parcursul vieţii: alienarea. Scenariul a fost scris de Roger Waters, solistul şi basistul formaţiei Pink Floyd. Momentele importante din viaţa lui sunt susţinute artistic de melodii cu o profundă semnificaţie: „Goodbye Blue Sky“, „Another Brick in the Wall“, „Mother“, „Empty Spaces“ sau „Comfortably Numb“. Pelicula are şi 15 minute de animaţie elaborată, rea
