Apărarea invocată de Adrian Severin în scandalul traficului de influență din Parlamentul European (PE) este, așa cum a subliniat și Laura Cernahoschi, grețoasă. Las la o parte atacurile adresate la adresa publicației britanice ”The Sunday Times” (cea care a realizat investigația). Că ar fi vorba de ”un ziar de scandal”, că ”exprimă puncte de vedere eurosceptice și eurofobe” ori că ”jurnaliștii au acționat sub acoperire”, sunt lucruri care nu au absolut nicio relevanță, atâta vreme cât domnul Severin a facturat cei 12.000 de euro pentru sprijinul acordat.

Ce m-a indignat e afirmația: ”Mă simt personal marcat de acest episod, nu consider în sine că avem de-a face o problemă privind încălcarea unor reguli ale PE, dar cred că este vorba de a fi pusă în discuţie credibilitatea mea şi a PE. Cu atât mai mult cu cât am acţionat cu bună credinţă, sentimentele sunt de extremă tristeţe şi de oarecare tulburare”.

Domnule Severin, încercați să înțelegeți că, înainte de a discuta despre regulile PE ori despre răspunderea penală pentru faptele d-voastră, trebuie (sau ar trebui) să dați socoteală celor care v-au trimis în PE. Și nu mă refer la colegii de partid care v-au pus pe listă, ci la cei care v-au acordat votul. Despre ce ”bună-credință” e vorba atunci când ați candidat cu un program de stânga, invocând principiile acestei doctrine, iar în PE ați ajuns să susțineți și să promovați punctul de vedere contrar? Chiar nu vă crapă obrazul de rușine? Chiar nu vă pasă că i-ați mințit în față pe cei care v-au votat și v-au acordat încrederea lor? Lor le sunteți dator cu explicații (dacă aveți ce să le explicați) înainte de a vă răfui cu jurnaliștii britanici ori cu justiția.

Iar încercarea d-voastră de a poza într-o victimă e la fel de grețoasă. Nu, domnule Severin, nu sunteți un erou, ci doar un escroc. Un escroc, așa cum am mai scris, ieftin.

***

Extrem