În ediţia nr.20 a FP România, Gabriel Andreescu, conferenţiar universitar la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul SNSPA, face un istoric al relaţiilor dintre majoritatea română şi minoritatea maghiară în anii '90. Memoria evenimentelor de la Târgu Mureş avea să joace un rol în atitudinea opoziţiei politice din Ungaria, condusă în acel moment de FIDESZ, susţine Andreescu.

Articol din dosarul Ungaria, rebelul Europei, publicat în ediţia nr. 20 a FP România (ianuarie/ februarie). Detalii: Coperta, Sumarul, Nota editorului.

FP România: Cum au evoluat relaţiile dintre români şi maghiari pe parcursul anilor ’90?

Gabriel Andreescu: După primele săptămâni de coabitare în structura CFSN a reprezentanţilor maghiari şi români, la începutul lunii ianuarie 1990, au urmat atacurile de o violenţă extremă, la început verbală, asupra comunităţii maghiare din România. Elita politică din România – FSN şi, în mod special, formaţiuni extremiste de tip PUNR şi PRM - şi-a câştigat capitalul electoral stimulând sentimentele anti-maghiare ale populaţiei româneşti. Instrumentele existau, căci regimul Nicolae Ceauşescu le experimentase de-a lungul timpului. Pentru a legitima recuperarea instituţională a vechilor securişti, prin crearea Serviciului Român de Informaţii, a fost scenarizat conflictul sângeros de la Târgu Mureş, din 19-21 martie 1990. SRI avea să fie înfiinţat, ilegal, la sfârşitul lunii martie 1990: hotărârea biroului CPUN, în acest sens, nu a fost niciodată supusă spre vot proto-parlamentului post-decembrist.

Incitările naţionaliste au continuat an de an, până în 1996, ducând mai departe la compromiterea României pe scena internaţională. Schimbarea politică de la sfârşitul anului 1996 a dus însă la răsturnarea tendinţei anterioare. UDMR a intrat în coaliţia guvernamentală, s-au adoptat imediat norme şi au fost luate măsuri răspunzând doleanţelor