"Am slujit în viaţă la mai mulţi stăpâni şi din fiece clipă mi-am făcut chip cioplit. De-ar şti lucrurile stinse cât le-am iubit, ar căpăta un suflet numai să mă plângă. Nimic din ale lumii n-am defăimat prin nepăsare. Şi astfel am lunecat înfrigurat şi trudnic pe nimicul ei", scria marele filosof Emil Cioran.
Cât e de greu să serbezi centenarul unui om pe care l-ai cunoscut, iubit şi respectat. Exerciţiu nu de îndepărtare, ci de regăsire a memoriei pe fond, însă, de temperare a tristeţii, de emoţie împăciuită. Acesta a fost climatul în care s-a desfăşurat la Paris un colocviu excepţional, organizat de ICR, reprezentat de Horia-Roman Patapievici, şi de responsabilele Centrului Cultural, Katia Dănilă şi Simona Rădulescu. Reuniunea specialiştilor, prietenilor francezi şi români a avut loc în cadrul celui mai important eveniment editorial, "Salonul de Carte" de la porţile Versailles-ului, pe 18 şi 19 martie.
Anunţat de presa franceză, "Colocviul Cioran" a vrut şi a reuşit să evite pe de o parte pompa aniversărilor academice, iar pe de alta, anonimatul marginal. El s-a plasat şi în mijlocul tumultului unui târg de carte al cărui freamăt ajungea până la vorbitori, suscitând o voinţă de luptă şi rezistenţă. Astfel, riscurile celebrării clasice au fost evitate. Ceea ce merită semnalat este şi deosebita implicare a participanţilor care nu au venit, cum se întâmplă adesea, pentru a improviza rapid o intervenţie de circumstanţă, ci, dimpotrivă, au acordat o rară atenţie evenimentului, prezentând comunicări care merită să fie reunite într-un volum cel puţin... online! Un Cioran "electronic"!
Eu însumi am debutat propunând autorităţilor române să ia iniţiativa punerii unei plăci memoriale pe strada Odéon nr. 21, acolo unde a stat şi a primit pe mulţi dintre noi Cioran. Un semn în inima oraşului, un gest memorial a cărui absenţă nejustificată de ani de zile nu
