Un val de sfanta indignare a cuprins televiziunile mogulesti la auzul vestii ca repatriatii din Japonia au fost pusi sa plateasca jumatate din costul drumului catre Romania. Iar cand premierul a mai si spus ca statul nu este o institutie de binefacere, indignarea a devenit de-a dreptul sufocanta, iar Emil Boc a fost acuzat de cinism fara margini.

Ca de obicei, adevarurile impopulare sunt foarte greu de digerat, mai ales cand demolarea puterii este un "nobil" scop jurnalistic in sine.

Povestea e simpla. Statul roman a stabilit o conventie cu Tarom: o aeronava a plecat la Tokio pentru a-i aduce in tara pe cetatenii romani care doresc sa scape de radiatii si cutremure. Conform intelegerii, fiecare dintre pasageri trebuie sa plateasca jumatate din costul normal al unui bilet. Adica un ajutor, nu o pomana.

Sa ne intelegem. Nu vorbim despre soldati care trebuie adusi de pe front, sau despre personal diplomatic aflat in misiune. Din avion nu au coborat raniti care si-au lasat vreo mana sau vreun picior pe vreun cap de lutpa. Este vorba despre cetateni care s-au dus in Japonia de buna voie, din motive personale, care au trait pana acum acolo bine mersi, au castigat foate bine, fara sa plateasca vreun ban contribuite la bugetul statului roman.

Nimic ilegal, caci e foarte bine cand oamenii isi iau soarta in propriile maini, dar benficiile pe cont propriu se platesc cu riscuri tot pe cont propriu.

Pe de alta parte, Japonia nu a devenit o tara nelocuibila. Nu este Afganistan, nu e sub bombe, si nici Fukushima nu e Cernobil. Milioane de japonezi traiesc in continuare acolo. Sigur ca e mai neplacut, sigur ca e mai periculos, dar pericolul nu este unul imediat si vital. Chestiunea este mai degraba de disconfort.

In aceste conditii, statul roman le-a intins o mana cetatenilor sai care doresc sa scape de acest di