Este o personalitate culturală apreciată atât în ţară cât şi în străinătate. A publicat 18 volume de poezii şi două volume de proză scurtă

Înclinaţia către artă şi poezie o moşteneşte de la tatăl său, care era îndrăgostit de poezia lui Eminescu, Goga şi Coşbuc. A descoperit pasiunea pentru poezie la vârsta de 16 ani.

„Este o contagiune din partea familiei. Deşi avea doar patru clase, tata iubea poezia. Ştia pe de rost versuri din Eninescu. Pe patul de moarte, la 84 de ani, nu s-a lăsat până când nu a terminat poezia „Doina" de Eminescu. Neplăcându-mi realismul socialist şi matematica, am optat pentru această artă", îşi aminteşte cu drag primii paşi spre poezie poetul Paul Sân -Petru.

Fascinat de Eminescu

În tinereţe a fost fascinat de poezia lui Coşbuc, Goga şi Eminescu. Mai târziu, s-a orientat spre poezia secolului al -XX-lea, precum Ilarion Voronca, Lucian Blaga, Tristan Tzara.

A debutat în ziarul „Viaţa nouă" cu un „Poem aviatic", iar în anii de facultate, la Bucureşti, a publicat în „Viaţa Studenţească", „Amfiteatru", „Luceafărul", „Gazeta literară", „Convorbiri literare", „Cronica". În 1969 a debutat editorial cu volumul de versuri „Urme", publicat la Editura pentru Literatură şi Artă.

Din 1978, este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iaşi. A publicat 18 volume de poezii, plus două volume de proză scurtă. Menţionăm doar câteva dintre ele: „La limita şansei" (2004), „Alchimia muzelor" (2006), „Cine face linişte" -proză scurtă (2006) Albumul de poezie „Mersul pe fulger" (2004), „Poeme Regale" (1997) -carte unicat în România cu care a luat „Premiul Corneliu Coposu", „Carul de Biruinţă"- cu care a obţinut premiul Uniunii Scritorilor Galaţi -Brăila sau „În paroxismul, vieţii pe sfârşite...", ultima carte lansată la V.A Urechia.

Poezia sa este dominată de dragoste, bucurie, dar şi tristeţe.