A început să scrie poezie încă din şcoala generală. Pasiunea pentru literatură, în general, şi poezie în special, i-a fost insuflată de către profesoara sa Eugenia Şerban, pe când era la şcoala gimnazială din Jibou.
„Ca poet şi cititor asiduu, m-am format însă la Liceul Filologie-Istorie «Simion Bărnuţiu» din Şimleu Silvaniei, oraşul adolescenţei mele. Am debutat cu versuri în revista Tribuna, în 1984“, rememorează profesorul Marcel Lucaciu.
De atunci a participat şi a fost laureat al multor concursuri de poezie (Braşov - 1989, Sebeş - 1992), a colaborat cu revista de cultură „Agora“, din Philadelphia, condusă de poetul Dorin Tudoran, iar în prezent este colaborator permanent al revistelor „Caiete Silvane“ şi „Viaţa Românească“. A publicat poeme şi cronici literare în revistele Steaua, Luceafărul, Vatra, Tomis, Familia, Ramuri, Flacăra şi altele.
„Nu sunt, încă, un critic literar”
Patru cărţi semnate de Marcel Lucaciu au văzut lumina tiparului: „Scrisori către Isolda” (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995), „Poemul care a împuşcat metafora” (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2000), „Omul fără buzunare” (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2001) şi „Relecturi stănesciene (eseuri)” (Editura Limes ,Cluj-Napoca, 2004). Spune că, deşi scrie cronici literare de peste 20 de ani, nu se consideră încă un critic literar, ci, mai degrabă, un cititor foarte atent şi exigent.
Marcel Lucaciu a prefaţat multe dintre cărţile colegilor săi din cadrul Cenaclului Literar Silvania. A prefaţat şi a îngrijit volumul de versuri „Arhiva cu tăceri”, al regretatului poet Valentin Meseşan, dar şi cele două volume ale poetei Dina Horvath, „Insomnia flăcării” şi „Poeme în crinolină”, dintre care ultimul va fi lansat vineri, în cadrul Zilelor Caiete Silvane.
Mereu îndrăgostit de limba şi literatura română
De formaţie, Marcel Lucaciu este profesor de
