E rezultatul unui complicat altoi – olecuţă buldog, olecuţă Pirahna Pygocentrus. Rade tot, spre a-şi satisface apetitul uriaş. Bolboroseşte foarte mult, pentru a-şi gâdila orgoliul aripioarei ce-i ţine loc de buric ideologic. Există mărturii că strania întrupare a debutat, totuşi, ca un soi de umanoid. Exemplarul pe care îl ţin sub observaţie, de foarte mulţi ani, confirmă o asemenea ipoteză.
Proaspăt ieșit din transa UASCR, a dormit ceva vreme în poala politologică a celui care a evoluat de la rolul de Idi Amin – Dada(ul) propagandei cominterniste la cel de Idi Amin Gaga(ul) complotismului pe puncte. Amintind de comunismul cu chip uman, carasul cu chip de buldog s-a trezit într-o după amiază. Flămând. Tare flămând. Cu cât i se dă mai mult, cu atât cere mai mult.
Era exact ora la care, în literatură, Marchiza ieşea să se plimbe, iar în realitatea conspiraţionistă a ţării, câţiva stâlpi ai comunismului se antrenau în Herăstrău pentru a-şi întreţine agilitatea revoluţionară. Unii băteau semnale Morse în lemnele băncilor din parc, alţii cântau ”Deşteaptă-te române” în ruseşte, unii vopseu ciori iar vreo câţiva curățau rugina de pe cuţitele ce luaseră cândva gâtul vieţii politicii democratice.
După ce s-a şters la ochi cu mâneca unei cămăşi pe care erau scrise de mână paragrafe din Manifestul Partidului Comunist, Pirahanescul nostru a fost dus la Trocadero. I s-a dat de ros. Apucător de mic, de atunci nu mai dă din mâini ciolanul. De asta i-au crescut aripioare, fiindcă are nevoie şi de ceva din care să dea (nu doar să ia) ca să se mişte în traficul european.
Când nu scrie proteste împotriva prezenței hidrogenului în apa de ploaie, demască prezența tătarului din fruntea țării. Amenință cu liste pe care nu a fost capabil să le arate vreodată.
După el, dacă România nu se află încă unde ar trebui să se afle, lucrurile se datorează unui număr de
