Lidia, o tânără de 24 de ani, a revenit la un stil de viaţă normal cu ajutorul psihologului, după ce şi-a dat organismul peste cap din cauza anorexiei şi a bulimiei.

Lidia îşi dorea să slăbească încă din liceu cam cinci kilograme. Obsesia pentru greutate a urmărit-o şi în facultate. Indiferent de câte kilograme dădea jos, tot nu i se părea suficient, deşi la înăl-imea de 1,73 metri ajunsese să cântărească 48 de kilograme.

Perioada de anorexie a durat şi un an jumătate şi a fost urmată de zile în care mânca excesiv de mult. Pentru că se simţea vinovată că nu rezista tentaţiei de a mânca, vomita. „Micul bagaj de înfometare mă făcea să poftesc la porţii mari de mâncare. Începeam masa cu o porţie normală, o pizza şi o prăjitură, de exemplu, şi apoi mâncam mai multe prăjituri şi beam multe sucuri ca să am ce vomita. Aveam satisfacţia că am mâncat, că am simţit gustul alimentelor şi apoi vărsam", povesteşte tânăra de 24 de ani, care compară pofta de mâncare cu dependenţa de tutun. Lidia nu se trezea noaptea ca să mănânce. Pleca însă de la facultate acasă, unde locuia singură, şi mânca până simţea că nu mai poate.

Probleme cu oasele, dinţii şi părul

Efectele asupra sănătăţii n-au întârziat să apară. „Mi-a căzut total părul pe anumite suprafeţe şi stăteam mereu cu frică dacă să-l tund sau nu", spune Lidia. Rezistenţa la frig îi scăzuse foarte mult, pentru că avea un indice al grăsimilor foarte mic, şi se simţea mai mereu scursă de energie. Timp de doi ani, n-a avut menstruaţie, iar densitatea osoasă îi scăzuse până la pragul de osteoporoză. Pulsul îi ajunsese la 50 de bătăi pe minut. Din cauza acizilor care-i rămâneau pe dinţi după ce vomita, i se stricase şi dantura.

Cu ajutorul iubitului ei, Lidia a ajuns la psiholog. A început două tipuri de te-rapii, una în care discuta despre programul ei zilnic şi alta despre motivele pentru care deveni