11 martie 2011 va rămâne una dintre cele mai negre zile din istoria Japoniei. La ora 14:46, în regiunea Tohoku din largul Pacificului, la 32 de km sub nivelul mării şi la 130 de km de coasta niponă, plăcile tectonice s-au mişcat, eliberând o cantitate uriaşă de energie. Unda seismică s-a propagat cu câţiva kilometri pe secundă şi a ajuns la Tokio în ceva mai mult de un minut. Cutremurul s-a resimţit violent, dar clădirile din capitală au rămas în picioare. Însă peste coasta de nord, puternic afectată de seism, catastrofa a venit în mai puţin de o oră după cutremur: un tsunami devastator a măturat ţărmul şi a ras localităţi întregi. Imaginile cu clădiri întregi plutind pe zidul de apă, maşini luate de val, oameni încercând disperaţi să ajungă pe dealuri au făcut înconjurul lumii. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, centralele nucleare de la Fukushima au suferit avarii care au dus la incidente grave. Spectrul radioactiv a creat panică pe glob, însă autorităţile japoneze au făcut îndemnuri la calm şi se luptă încă să ţină situaţia sub control. În săptămâna care a urmat dezastrului, penuria de electricitate, alimente şi combustibil a cuprins mai multe zone din Japonia.
Cutremurul din 11 martie este cel de-al patrulea din istorie ca magnitudine. Anunţată iniţial ca fiind de 7,9 pe Scara Richter, intensitatea sa a fost ridicată la 9 de către seismologi.
La 10 zile de la evenimente, numărul morţilor se ridică la peste 8.500, iar cel al dispăruţilor depăşeşte 13.000, conform autorităţilor japoneze. 350.000 de persoane au fost evacuate, atât ca urmare a efectelor cutremurului şi ale tsunamiului, cât şi din cauza pericolului nuclear din zona Fukushima. Premierul japonez Naoto Kan a declarat că la 65 de ani de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, aceasta este cea mai dură şi dificilă criză pentru Japonia. Într-o apariţie televizată fără precedent, Împă
