Este la ordinea zilei, de altfel, să se anunţe apocalipsa pentru 2012, fie în varianta Nostradamus, fie în aceea a unui misterios „calendar mayaş“, fie în prezicerile nu ştiu cărei baba Vanda din Balcani. Greu de stăpânit râsul, fără îndoială. Dar e şi motiv de îngrijorare să vezi lăţindu-se tot mai mult superstiţia cea mai neroadă, fie pură, fie dându-şi şi un lustru de ştiinţă şi raţiune. Chiar şi noul interpret al lui Nostradamus, d-l Hurezeanu, n-a omis să precizeze că el „este un raţionalist“!

Chestiunea la ordinea zilei: cutare – pretins om de ştiinţă - a lansat ideea că Luna, trecând zilele trecute mai aproape de Pământ (are totuşi o orbită eliptică, săraca!), urmează, de aceea, să genereze cutremure sau erupţii masive. Sau că apropierea ei a generat deja cutremure (cel din Japonia). La urma-urmelor, ce importanţă are dacă efectul precede cauza? Rămânem raţionalişti, nu-i aşa? Săptămâna trecută, auzind că un norişor radioactiv a plecat la drum de la Fukushima peste Oceanul Pacific, californienii au dat buzna în farmacii şi au epuizat în câteva ceasuri toate stocurile de iodură de potasiu. Degeaba li s-a explicat de către autorităţile competente că pericolul era neglijabil, având în vedere atât cantitatea mică de material radioactiv, cât şi dispersiunea în spaţiul imens al Pacificului. Alţii, prin Asia, au refuzat să mai cumpere produse alimentare fabricate în Japonia, deşi eticheta arăta că fuseseră produse înainte de 11 martie. Efectul precede cauza şi aici? Sau neîncredere de principiu în ce scrie pe etichete? Atunci ar fi putut să nu mai mănânce nimic niciodată!

E teribil de observat că sporul imens de informaţie la care lumea de azi are acces, în loc să conducă la o cunoaştere mai bună a realităţii, devine adesea ceva chiar mai rău decât o cunoaştere rea: devine neîncredere în orice informaţie şi orice cunoaştere. E preferabil, într-adevăr,