”O femeie poate conduce mai bine decât un bărbat.
Experienţa ultimilor 20 de ani a arătat că femeile sunt mai puţin vulnerabile la vicii de tot felul, începand cu viciile de comportament şi de limbaj şi terminând cu viciile de caracter. (…) Dacă PNL ar fi condus de o femeie, bărbaţii nu ar mai întarzia la şedinţe. În al doilea rând, am lăsa deoparte limbajul anecdotic şi capricios, iar membrii PNL ar avea foarte multă încredere în preşedintele PNL. Fireşte, a discuta în această clipă despre astfel de lucruri nu înseamnă a da lovituri de stat în PNL, ci înseamnă să visăm frumos” relata Agerpres de la congresul femeilor liberale. Este un fragment din discursul (încă) vicepreşedintelui PNL, Varujan Vosganian.
Vosganian vorbește frumos. Întotdeauna a vorbit, mai ales în fața mulțimilor, frumos. Probabil că în fața unei mulțimi de femei, după cum îl cunosc, a vorbit și mai frumos.
Vosganian e un poet vorbitor, mai bun decât poetul scriitor care a încercat să fie. Varujan vorbește frumos însă, de multe ori, se repetă.
El se repetă în vorbire pentru că îi plac meșteșugitele vorbe pe care le naște limba sa – uneori involuntar – şi atunci le reia. Sau, pur şi simplu, în pană de inspiraţie, nu găseşte altele noi.
Vosganian se repetă în vorbe, unde făureşte o lume divers colorată, dar nu reuşeşte să se repete în fapte. De ce?
Pentru că, în politică, Varujan nu are lucruri frumoase de care să îşi aducă aminte şi pe care să le repete; dincolo de întâlnirile cu oamenii din aceeaşi organizaţie politică, singurul loc unde se repetă şi în fapte (faptele fiind vorbele lui), şi unde este aplaudat, el nu are nimic de care să îşi amintească.
Lumea faptelor politice ale lui Vosganian e una tristă, cenuşie, posacă. În ea nu s-a întâmplat nimic din cele puse de el în versurile înflăcărate ale începutului de drum. Ce să ţii minte, ce să repeţi?
D
