Unul dintre actele normative pe care fiecare partid politic s-a lăudat că-l va implementa, la solicitările repetate ale mediului de afaceri, zace uitat la comisiile permanente ale Camerei Deputaţilor. Deşi statele UE au reglementări concrete privind holdingul, pentru România, legea se dovedeşte a fi una prea europeană şi care nu necesită tratament în regim de urgenţă.

Despre legea holdingului se vorbeşte încă dinainte de 2006, an în care fostul ministru al Finanţelor, Sebastian Vlădescu, spunea că adoptarea acesteia nu este o urgenţă. În 2009, Guvernul părea în sfârşit hotărât să reglementeze forma de asociere. Se spunea atunci - iar argumentele au rămas valabile şi astăzi în opinia experţilor în fiscalitate - că legea holdingului va genera o adevărată „reformă" în economia românească. Proiectul viitorului act normativ a stat în dezbatere publică mai bine de trei luni pe site-ul ministerului pentru IMM-uri. Părea că, începând din 2010, legea holdingului era gata să intre în vigoare. La 26 aprilie 2010, proiectul este respins de Senat, însă Camera Deputaţilor urma să-şi spună ultimul cuvânt, fiind cameră decizională.

Intenţii paralele

Deşi exista deja un proiect de lege a holdingului la Cameră - având ca iniţiatori şase parlamentari din Opoziţie şi independenţi - deputatul PDL Sulfina Barbu anunţa, la 12 iulie 2010, că şi Coaliţia de guvernământ va scoate un act normativ care să vizeze acelaşi domeniu. Aceasta declara că o lege a holdingului va fi redactată până la 1 septembrie. Însă primul proiect ajuns în Parlament aşteaptă, din luna mai a anului trecut, raportul comun al Comisiei pentru Industrii şi al Comisiei pentru Politică Economică. Preşedintele celei din urmă, Mihai Tudose, s-a plâns că el nu-şi doreşte această situaţie şi că motivul tărăgănărilor îl constituie lipsa de coordonare dintre comisii.

„Eu nu sunt foarte fericit cu acest tip