- Editorial - nr. 746 / 22 Martie, 2011 "Alaturi, o fotografie de la 1870. Ultimul chip al Iancului. Par si barba albe. Mustati stufoase. Albe si ele. Priveste trist, undeva departe. In gol. Simt un nod in gat. Intre gene – strivita o lacrima. Mandrul Crai al Muntilor mi-a tutelat, ca multor altora, copilaria. Cu demnitatea. Cu indarjirea. Cu sufletul si cu mandria lui. Totul de el dat pentru noi, cei aici traitori. Inramat, numarul din «Federatiunea» (1872), cu necrologul lui Avram Iancu: «Monumentulu’ celu mai puternicu tu l-ai plantatu in pepturile noastre si memoria ta dulce in veci ni va fi scumpa...». Imi petrec ochii pe slova veche si parca aud, ca un ecou, fluierul lui prin muntii de piatra.” Este un fragment din eseul-reportaj "Transilvania din suflet”, pe care l-am publicat in volumul, cu mai multi autori, "Cartea Muresului”, aparuta la Editura Eminescu in anul 1986. Fotografia de care aminteam mai pe la inceputul acestor randuri mi-a fost pusa, atunci, la dispozitie, doar sa scriu, de Valeriu P. Vaida, asezata alaturi de un portret al lui Horea, facut de Gheorghe Adoc, insotit, ca un ecou reluat, de un vers: "Horea nostru-i rastignit pe roti...” Am redat toate aceste ganduri poate si pentru a arata cat de trecatori suntem prin lume. Noi imbatranim si ne ducem. Ei, inaintemergatorii, vor ramane vesnic in inimile noastre. Si in pagina istoriei. Prin acele randuri aduceam un pios elogiu inaintasilor luptatori, identificandu-se cu Neamul nostru prea des si nedrept incercat. In sufletul nostru ei se afla de cand ne stim. Tocmai de aceea am fost revoltati cand am vazut cum un nesimtit, un smintit, un derbedeu, un sicofant batjocoreste tocmai simbolul national al romanilor - Avram Iancu, Craisorul Muntilor, comandant de oaste, la 24 de ani, in acea Cetate de cremene a Apusenilor! Cum si-a permis un netrebnic si, mai ales, cu ce drept, sa batjocoreasca, inscenand