Sarkozy are statura lui Napoleon. Îi lipsesc doar charisma şi geniul militar. Cuprins de entuziasm, el e asemenea omului care are în mână un ciocan: vede cuie peste tot.
Ca să-l observe istoria, Nicolas trebuie să se ridice pe vârfuri. Dar merită cu prisosinţă. A devenit brusc eroul presei franceze. Poate spera că va creşte în sondaje cât să intre în cărţi în 2012.
Totuşi, ce-l mână în luptă? Trebuie să fie şi un scop nobil la mijloc. Ce-l aşază în fruntea oştilor? O revelaţie: a descoperit că bietul Reagan a avut dreptate: Gaddafi e câinele turbat al Orientului, chitit să-şi sfâşie propria populaţie, om cu om, până nu mai rămâne la pompe decât propriul său trib. Dacă Sarkozy n-a făcut antirabice după vizita Fratelui Conducător la Paris, şi le administrează acum. (Atunci administraţia lui şi-a injectat vreo zece miliarde de dolari. Să fie primit).
Gaddafi zice (ce să te aştepti de la el?) că prietenul lui, Sarko, e nebun şi s-a pus în fruntea cruciaţilor ca să-l alunge pe el de pe sfintele zăcăminte. Îl vedeţi voi pe Nicolas capabil de aşa ceva? Păi, o cruciadă purtată după tipic înseamnă ani mulţi - vreo doisprezece, din care zece numai dus-întors. Câte single-uri să facă biata Carla în timpul ăsta, aşteptându-l ca o victimă colaterală?
E limpede că preşedintele Franţei nu se grăbeşte să pună mâna primul pe dopul canistrei, ci să salveze iute poporul libian, până mai are
pe cine. De-asta îl caută pe
dictator cu rachetele prin toată
Libia; şi, mă rog, ca să-i înapoieze banii de campanie electorală (cum l-a sfătuit Sayf al-Islam), în fişicuri de câte zece cenţi. (Cât o să dureze tot deranjul nu poate să ştie nici Monica Tatoiu. Dar nu va dura prea mult, că altfel dă Al-Arabiya buletinul meteo cu tomahaucu': astăzi, precipitaţii abundente peste Tripoli…)
Nu pot să nu-mi aduc aminte
cele mai aripate cuvinte @N_P