Arieratele au fost si sunt o problema a Romaniei de dinainte de '89. Fostul guvernator al BNR, Florea Dumitrescu, imi marturisea intr-o discutie recenta avuta la domnia sa acasa, ca prin 1983 a derulat un program foarte strict de stabilire a firmelor care duc la formarea acestor arierate. S-a ajuns la un numar de 20 de firme, iar problema a fost mult mai putin costisitor rezolvata. Astazi, asemenea analize nu stiu daca se fac. Cateva studii au fost facute, dar mai degraba accentul a fost pus pe ritmul de crestere decat pe solutii. Una din caile prin care aceste arierate ar putea fi eliminate (obligatie la care Guvernul s-a angajat) si despre care nu prea vad sa se discute este securitizarea acestora. Guvernul a decis prin derogare de la lege sa le achite din Fondul de rezerva bugetara. Oare nu existau si alte solutii?

Argentina 1980

Pe la finele anilor 1980, Guvernul argentinian si mai ales sistemul lor de pensii ajunsesera intr-o mare dificultate. În consecinţă, guvernul a acumulat arierate considerabile către furnizori, adoptand si o alta decizie proasta: a refuzat sa recunoasca dreptul legal al pensionarilor de a li se indexa pensiile cu inflatia. În 1991, o serie de procese împotriva guvernului argentinian s-au terminat cu sentinte dure pentru Stat, acesta fiind obligat sa achite pensiile indexate. Tehnic, nu aveau cum decat sa tipareasca bani, ceea ce ar fi condus la o hiperinflatie. Deficitul sistemului de pensii urcase la 5,5% din PIB iar resursele existente faceau imposibil de rezolvat toate cazurile solutionate de instante.

Confruntat cu constrângeri bugetare stricte, guvernul a decis să achite o sumă foarte mică în numerar şi sa emita obligaţiuni la purtător cu o maturitate de 10 ani la pensionari şi 16 ani la furnizori. Obligatiunile aveau o rată a dobânzii sub valoarea pieţei, dar erau insotite de promisiunea de a li se achita o prim