Iulia Prodan, de 25 de ani, din Zalău, studiază de şase ani în Japonia. Seismul de aproape 9 grade pe scara Richter a surprins-o la cursuriEa locuieşte în Sendai, la o distanţă de 40 de kilometri de epicentrul cutremurului şi la 70 de kilometri de centrala nucleară de la Fukushima.
"În 11 martie, la ora 14.20, mă aflam la un seminar împreună cu ceilalţi colegi de la masteratul în Telecomunicaţii. Toate clădirile universităţii Tohoku, unde studiez de şase ani, sunt prevăzute cu alarmă de cutremur, aşa că am aflat cu aproximativ cinci secunde înainte că urmează un seism. Nu ne-am panicat, cu două zile înainte mai fusese un cutremur, aşa că am crezut că e vorba doar de o replică. Cutremurul a început lent, apoi a început să ne scuture din ce în ce mai tare. Colegii mei au început să se se adăpostească sub mese. Mi-am dat seama că e un cutremur mai puternic, deoarece era pentru prima dată când am văzut crăpături în tencuială. Am ieşit apoi cu toţii afară, iar la ora 16.00, după ce clădirea a fost verificată de angajaţii universităţii, ni s-a permis să intrăm să ne luăm lucrurile“, îşi aminteşte Iulia Prodan.
La 10 kilometri de dezastru
Pe drumul către cămin, Iulia a trecut printr-un oraş în care nimic nu mai funcţiona: semafoarele erau oprite şi nicio clădire nu avea curent electric. De la cămin a fost trimisă la un centru de evacuare, organizat într-o sală de sport. Acolo s-a întâlnit cu prietenii şi colegii de facultate şi a aflat primele veşti despre efectele cutremurului şi de faptul că tsunami-ul s-a oprit la aproximativ 10 kilometri de oraşul în care locuieşte.
În Sendai, Iulia spune că pagubele materiale n-au fost foarte mari. „În afară de o clădire veche, construită în stilul tradiţional japonez, nu ştiu să se fi prăbuşit vreo altă clădire, deşi cutremurul a avut o magnitudine de aproape 9 grade pe scara Richter. Nu ştiu ni