Tânărul a trecut cu bine peste şocul operaţiei şi încearcă din răsputeri să-şi închipuie că există viaţă şi după o astfel de nenorocire. Familia nu se poate gândi la o proteză, fie ea chiar şi obişnuită, pentru că nu are bani

Timp de mai bine de 17 ani, Silviu Turtoi n-a dat vreun semn de boală. A simţit primele dureri la picior în noiembrie 2010. Atunci a mers prima oară la doctor, la Spitalul de Pediatrie.

"De acolo am aflat că băiatul nostru suferă de osteosarcom la tibia stângă, o boală înşelătoare, care nu dă semne decât atunci când deja este foarte târziu. Asta ne-a spus medicul de la Galaţi", spune Nicoleta Turtoi, mama copilului.

A ajuns foarte repede la Bucureşti, la Spitalul de Pediatrie "Maria Curie", la doctorul Cristian Scurtu. Tratamentul cu citostatice a dat randament, dar din păcate celule canceroase i-au atacat şi osul, riscul de extindere în restul corpului mare.

"Ar fi fost varianta osteoplastiei, dar am fost avertizaţi că există riscul ca în câteva săptămâni boala să se extindă. Prefer să-mi văd copilul aşa, fără un picior, decât să-i pun în pericol viaţa", spune mama băiatului cu lacrimi în ochi.

Singura soluţie a fost amputarea piciorului, făcută zilele trecute de cunoscutul ortoped Gheorghe Burnei.

Tânărul a trecut cu bine peste şocul operaţiei şi încearcă din răsputeri să-şi închipuie că există viaţă şi după o astfel de nenorocire.

"Fac şcoală ori de câte ori pot, aici, în spital. Când nu pot, vin profesorii la mine în salon", ne-a spus Silviu care când am vorbit cu el tocmai lua lecţii de germană.

După ce rana bontului se va vindeca, Silviu va avea nevoie de o proteză. Părinţii nu se pot gândi însă la una performantă (bionică) pentru că băiatul este în creştere şi oricum nu şi-o pot permite.

"Până acum, am primit ajutoare de la toţi membrii familiei. Care cum a putut, ne-a ajutat. Chiar şi