Actriţa Maia Morgenstern merge cu metroul, şi nu cu limuzina, chiar dacă a jucat sute de roluri care s-ar fi pretat la Oscar. Recent, a primit cea de-a cincea nominalizare la Gala Premiilor Uniter pentru rolul Ranevskaia din „Livada de vişini”, în regia lui Felix Alexa. Premiile vor fi decernate pe 19 aprilie.

• Jurnalul Naţional: Ce şanse vă daţi?

Maia Morgenstern: Nu pot să evaluez asta, nu mă interesează. Pot să spun că am fost nominalizată de cinci ori, de două ori am fost laureată a Uniunii Teatrale, însă nomina­li­za­rea în sine este o mare bucurie. În mo­mentul în care afli că eşti nomina­li­zat, cel puţin pentru mine, este o bu­curie plenară, este, aşa, o poveste. Ca să fiu sinceră cu dumneavoastră, este un premiu extrem de râvnit, dar apare întotdeauna povestea cu strugurii acri. Atunci când nu eşti nominalizat, când „nu eşti în cărţi”, eşti gata să susţii că, domne, ce contează, până la urmă...

• Am putea afirma că premiul UNITER este cel mai important premiu pentru recunoaşterea profesională a unui actor de teatru din România şi poate de aici e aşa de râvnit...

Eu nu aş face asemenea evaluări sau generalizări, pentru că nu îmi place.

• Dar este un maximum de recunoaştere profesională din partea comunităţii actorilor?

Nu-mi place să fac asemenea ge­ne­ralizări, de genul „care e vârful”, pentru că însăşi nominalizarea este onorantă. Care sunt criteriile după care se acordă un premiu? Nu ştiu. Dar dacă priveşti premiul ca pe un pre­miu, ca pe o decoraţie, ca pe o me­dalie de onoare, atunci miza e mică. Nu e o medalie de onoare! Dacă ar trebui să răspund la întreba­rea care sunt criteriile după care pri­mesc recunoaşterea, iartă-mă, Doam­ne, aş da dovadă de lipsă de modes­tie, deşi modestia este virtutea me­dio­crilor, spunea cineva... e vina mea că am uitat, multe uit. Câte nume să vă dau de personalităţi, artiş