5 dintre cele 22 de centrale nucleare din Japonia au semnalat defecţiuni în orele care au urmat cutremurului şi valului care a măturat coasta niponă. Însă numai una dintre ele, Fukushima II, a atras atenţia publicului prin gravitatea incidentelor.
După ce reactoarele s-au oprit automat în timpul cutremurului, tsunamiul care a urmat a avariat generatoarele care puneau în funcţiune pompele de apă folosite la răcirea combustibilului nuclear. Cel de-al treilea sistem de siguranţă, bateriile, au menţinut situaţia sub control câteva ore, timp în care nu s-a putut restabili alimentarea electrică a pompelor de apă. Ceea ce a urmat pare rupt dintr-un avertisment ecologist împotriva energiei nucleare: explozii ale clădirilor care adăposteau reactoarele, incendii şi, peste toate, emisii de radiaţii periculoase. Populaţia a fost evacuată pe o rază de 20 de km, pe încă 10 km oamenii au fost sfătuiţi să nu iasă din case. În tot acest timp, o mână de oameni s-au luptat să stingă incendiile şi să alimenteze cu apă reactoarele nucleare, într-o încercare disperată de a limita proporţiile dezastrului. Armata şi pompierii au intervenit timid, din cauza temei de radiaţii. Care teamă s-a propagat în rândurile populaţiei, ajungând până la Tokyo (unde mii de străini au luat cu asalt aeroporturile), ba chiar până pe coasta de est a Statelor Unite.
Cât de justificate sunt aceste temeri? Ovidiu Mihalache, care lucrează în industria nucleară civilă din Japonia, spune în exclusivitate pentru revista 22 că situaţia este gravă, însă nu critică din punctul de vedere al reactoarelor. Nivelul de radiaţie este foarte mic şi nu prezintă pericol pentru populaţie în afara zonei de 20 km. Cu toate acestea, incidentele de la Fukushima au fost clasate pe treapta a 5-a dintre cele 7 ale scalei gravităţii evenimentelor nucleare, în care Cernobîlul ocupă cea mai înaltă poziţie. Autorităţile ja
