Să cazi în plasa unor jurnalişti inteligenţi care-ţi oferă mascat mită, să te vadă tot mapamondul cum te lăcomeşti la 12.000 de euro, când tu ai 1 milion în cont, colegii tăi de matrapazlâc să demisioneze cu coada între picioare iar tu să dai vina inept pe cei care ţi-au întins capcana, să ţi se ceară de la Bruxelles să pleci şi, în final, un tinerel care juca baschet în curtea liceului când tu erai vicepremier să te pună să alegi: ori demisionezi din PSD ori eşti exclus. Câtă umilinţă poate înghiţi Adrian Severin? Probabil că multă. Trist final de carieră pentru un om care avea ieşirea onorabilă a demisiei dintr-un scandal în care l-a vârât doar lăcomia.

Despre Adrian Severin nu se mai pot spune multe. În acest moment, aproape nu mai contează dacă demisionează din Parlamentul European sau dacă îngroaşă obrazul şi-şi târăşte ţara şi continentul în această afacere de corupţie. Simplul fapt că lucrează de câţiva ani într-o instituţie care pulsează democraţie - Parlamentul European - şi că n-a priceput nimic este definitoriu pentru demnitarul român. Importantă mi se pare reacţia preşedintelui PSD Victor Ponta, care i-a dat o zi lui Severin să plece din PE, în caz contrar urmând să primească sancţiunea politică supremă - excluderea din partid. Pentru Ponta, este un important gest de curaj. Mai exact, de semicuraj, pentru că avea toate elementele pentru a-l exclude direct pe eurodeputat din partid. Pentru politica dâmboviţeană, care se hrăneşte din compromisuri, e un pas important, care-i va întări preşedintelui pesedist poziţia în partid şi îi va consolida imaginea de om politic de generaţie nouă, pentru care trecutul există doar în cărţile de istorie. Fără să fi emis până acum vreo idee politică semnificativă, Victor Ponta dă măcar senzaţia că este un om acţiune, că nu se teme să ia decizii şi să fie consecvent.

Paradoxal, gestul lui Ponta este un exemplu