Autosuspendarea e streangul fals de care atarna toti condamnatii la moarte politica. Ceva tipic romanesc, o miscare buna de inchis gura presei si de fraierit lumea. Mimezi executarea pedepsei, dar in realitate nu patesti nimic. Tragi singur de funie in sus cand vine un tsunami penal, si te lasi frumusel jos dupa ce trece. Evolutia cazului Severin ne aminteste ca minciuna autosuspendarii tine doar in statul de drept original autohton. Reactia celor de afara restabileste ordinea data peste cap in Romania. Reputatia si credibilitatea se apara cu demisie sau excludere. Restul sunt trucuri ieftine si tumbe estice.

In prima faza, Adrian Severin a incercat, fara nici un chef, numarul de iluzionism clasic. Luni, a doua zi dupa izbucnirea scandalului, a anuntat in sila, la rugamintea fierbinte a partidului, ca se autosuspenda din PSD. In oglinda, ceilalti au reactionat rapid si fara echivoc. Europarlamentarul austriac a demisionat din politica la cateva ore dupa scandal iar seful sau de partid l-a pus sa-si ceara scuze cetatenilor care l-au votat. Slovenul, la fel: demisie fara prea multe figuri. Numai al nostru a tras istet de funie in sus. Ajutat cu toata bunavointa de Ponta si Nastase, Severin si s-a refugiat pe craca autosuspendarii.

Socialistii europeani n-au inteles ce a patit Severin si ce i-a facut PSD. Prin urmare, seful socialistilor, un neamt ursuz de la Bruxelles i-a explicat ca are doua variante: ori pleaca din Parlamentul European, ori primeste un sut in spate. Severin, de data asta istet si obraznic, s-a facut ca nu pricepe. A mai tras odata de funie in sus, anuntand ca se extrage din grupul socialistilor europeni, dar ca nu demisioneaza din PE.

Socialistii europeni si-au pierdut rabdarea si i-au strigat lui Severin, de la obraz, sa plece din Parlamentul European. Brusc, Ponta a lasat funia din maini si l-a notificat pe Sever