Vorbeşte cu afecţiune despre activitatea sa. Mii de tineri i-au fost elevi, şi mulţi dintre ei o salută şi astăzi pe stradă. Nu ştie câţi dintre ei au iubit limba latină cu adevărat însă susţine că a încercat întotdeauna să ofere mai multe informaţii despre o civilizaţie fascinantă.

Aurelia Mirică şi-a dorit dintotdeauna o carieră didactică. „Îmi plăceau foarte mult copiii şi mă vedeam în postura de învăţătoare, ghidându-i în viaţă” afirmă aceasta.

Recunoaşte că în liceu a fost tentată şi de medicină, însă până la urmă două momente au cântărit decisiv în favoarea carierei didactice. „În liceu mi s-au schimbat puţin preferinţele, cel puţin la început. Mă tenta ideea de a deveni medic pediatru” povesteşte Aurelia Mirică. Cum în acea perioadă era la modă „cartea prin poştă”, o modalitate de procurare a cărţilor pentru studiul în particular, tânăra a comandat «Anatomia» lui Ranga.

„Am făcut comanda, însă cartea a ajuns destul de târziu. Între timp mă apucasem serios de latină” îşi aminteşte actualul cadru didactic. „Vinovat” de interesul tinerei pentru limba latină a fost Vasile Cojocaru, un profesor care îmbrăcase şi haine monahale. „Dirigintele meu avea un har extraordinar. Renunţase la cariera de preot şi se apropiase mai mult de şcoală. Dânsului îi datorez dragostea pentru limba latină”.

Ajunsă la Facultate, Aurelia Mirică s-a specializat în latină şi greaca veche. „M-am apropiat de limba latină. Nu am predat niciodată greaca veche. Sunt caractere diferite, alfabete diferite, sisteme gramaticale diferite. Dacă nu exersezi, cunoştinţele se pierd. Aşa s-a întâmplat şi cu mine”. Primul loc de muncă al Aureliei Mirică a fost la şcoala din Oinacu. „Doi ani am fost învăţătoare. Ulterior am ajuns profesor la şcoala din Frăteşti, acolo unde am predat limba română, limba franceză şi limba latină”. Începând cu anul 1990, Aurelia Mirică a devenit profeso