- Comentariu - nr. 746 / 22 Martie, 2011 Inalt Prea Sfintia Voastra, stiti bine ca inima mea cu un ochi rade si cu altul plange. Asa cum, cu ani in urma, in curtea ruinelor bisericii de la Niceea, unde s-a tinut al saptelea sinod ecumenic, cand priveam spre scaunul mitropolitan al Mitropoliei Ardealului, dupa inaltarea la ceruri a mitropolitului Antonie Plamadeala, considerand ca e o mare onoare sa fi ales in scaunul lui Andrei Saguna, tot asa, cu putina vreme in urma, dupa trecerea le cele vesnice a IPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, v-am marturisit ca e o la fel de mare onoare pentru cel care va urma in scaunul acestuia. Si atunci, la Niceea, ca si de curand, la Targu-Mures, mi-am exprimat gandul ca meritati astfel de demnitati, ca o recunoastere fireasca a ceea ce ati facut, cel putin in ultimele doua decenii, ca inalt ierarh al eparhiei noastre, dar ca n-as vrea sa plecati de la noi. Pana la urma, s-a facut dreptate, dupa vointa lui Dumnezeu, si ati fost ales sa-i urmati celui care ne-a fost atat de drag noua, si ca inalt ierarh, si ca inegalabil carturar, I.P.S. Bartolomeu. Ne bucuram nespus pentru asta. Din adancul inimii. Dar tot din adancul inimii trebuie sa va martuisesc ca suntem tristi, ca nu veti mai putea fi, inevitabil, atat de aproape de noi, ca in ultimii ani. Chiar daca, stim fara nicio de urma de indoiala, ca nu va veti putea indeparta de noi, ca eparhia Alba Iuliei va va fi intotdeauna mai aproape de suflet si ca veti fi alaturi de credinciosii care v-au inconjurat mereu cu caldura si pretuire. Turma pe care o veti pastori este acum mult mai mare, purtarea de grija mult mai complexa. Iar mostenirea testamentara lasata de IPS Bartolomeu e de mare responsabilitate. Cu smerenia, cu bunatatea, cu intelepciunea si daruirea cu care ati indrumat si binecuvantat pe cei care v-au urmat pana acum indeaproape, sunt convins ca veti reusi sa fiti sp