Fruntasi la inflatie si codasi la revenirea economica in UE romanii au totusi o moneda care se apreciaza fata de euro. Cu o economie ravasita de cutremurul ce a revolutionat scara Richter, un dezastru nuclear inca nedezamorsat si trilioane de yeni parasutate de Banca Centrala imediat dupa seism, japonezii s-au trezit cu yenul la maximul perioadei postbelice fata de dolar. Mai conteaza performantele economiei locale in zestrea valutelor nationale? Leul si yenul vin sa demonstreze ca pulsul economiei nu da mereu tonul pe piata valutara, dinamica cerere-oferta avand ultimul cuvant.

In decembrie 2010, raportul euro/zlot era de 4 apoi zlotul a avut o miscare de apreciere pana la EUR/PLN 3,85. Din ianuarie insa moneda poloneza pierde constant teren, pana la 4,05 zloti/euro la sfarsitul saptamanii trecute. Suntem mai tari ca polonezii care nici macar n-au intrat in…recesiune in criza asta? Sa nu ne grabim, euro s-a depreciat in 2011 fata de Forint (de la 280 la 271 EUR/HUF) dar si fata de coroana ceheasca (de la 25,4 la 24,4 EUR/CZK), asa cum a facut-o si fata de leu (euro a inceput anul la 4,27 lei). Cine doreste atat de tare lei romanesti astfel incat sa determine o evolutie valutara in contratimp cu mersul economiei si tempoul inflatiei? Asta pentru ca monedele cu inflatie mare in spate ar trebui sa se deprecieze, in timp ce economiile cu deflatie au monede puternice, ma rog, cel putin in teorie…

Sa vedem mai intai cine vinde euro. Capsunarii nu mai trimit bani acasa ca in alte dati (ianuarie a fost cea mai slaba luna din ultimii 6 ani conform datelor BNR), apetitul pentru credite a scazut si el odata cu consumul (imprumuturile in euro erau schimbate repede in lei odata acordate). Exporturile e drept stau un pic mai bine, dar nu rup inca gura targului. Cine forteaza nota vanzand euro astfel incat sa determine aprecierea leului? Avem pe de-o parte B