Gestul extremistului maghiar Csibi Barna de a-l „spânzura “ pe Avram Iancu în public şi detaşarea sa la Administraţia Financiară din Abrud, au readus în discuţie şi relaţiile dintre românii şi maghiarii din Abrud, în timpul Revoluţiei de la 1848-1849.

Funcţionarul maghiar detaşat la Administraţia Publică din Abrud, Csibi Barna, a declarat la Alba Iulia, cu o seninătate debordantă, că prin spânzurarea manechinului care-l reprezenta pe Avram Iancu, nu a vrut decât să „restabilească“ adevărul istoric, făcând trimitere la masacrele din timpul Revoluţiei de la 1848.

Întrebat cât de bine s-a documentat despre evenimentele din acea perioadă, funcţionarul de origine maghiară s-a rezumat să decalare sec: “Aş repeta gestul de la Miercurea Ciuc, fără să stau pe gânduri“.

Documentele care fac referire la evenimentele de acum 163 de ani, păstrate la Arhivele Naţionale Alba, arată că pe 18 octombrie 1848, în numele împăratului de la Viena s-a cerut dezarmarea gărzilor maghiare din Munţii Apuseni.

Jumătate de an de pace la Abrud

Însuşi Avram Iancu, prefectul „Legiunii Auraria Gemina” a fost vizitat de o delegaţie a maghiarilor de la Abrud, pentru „ o învoire pe cale de pace“. Propunerea a fost accdeptată imediat de Crăişorul Munţilor.

„Abrudul a fost tratat bine şi prieteneşte şi, până la venirea lui Hatvani, prin urmare peste o jumătate de an, maghiarii s-au bucurat de cea mai mare linişte şi siguranţă sub protecţiunea românilor“, se arată în raportul întocmit de Avram Iancu în 1848.

Alta a fost situaţia la Zlatna, unde dezarmarea gărzilor maghiare a avut un deznodământ tragic. Chiar dacă tratativele erau în derulare , comandatul acestora, Nemegyei, a ordonat deschiderea focului împotriva românilor. După această nenorocire, la Zltana, soseşte chiar Avram Iancu, care-i ia sub protecţia sa pe ungurii care au scăpat de furia romînilor şi