Franţa a dat tonul intervenţiei militare în Libia, ar fi însă interesant de văzut acum dacă şi pe plan diplomatic sau politic Parisul are propuneri. Pentru că scenariile pentru ieşirea din criza libiană nu sunt numai militare. Franţa încearcă acum să se poziţioneze şi din acest punct de vedere, care este însă mai dificil decît cel militar.

În paralel cu veştile care vin de pe teren, unde "revoluţionarii" (cum sunt numiţi în ultimul timp) nu reuşesc să se impună din punct de vedere militar, în culisele diplomaţiei mondiale se discută serios despre un eventual scenariu politic al ieşirii din criză.

Spectrul unui impas militar îi preocupă acum în cel mai înalt grad pe occidentali. Colonelul Ghaddafi pare să dispună încă de mijloace pentru a se menţine la putere: trupe fidele, mercenari şi fonduri suficiente. S-ar părea că dictatorul de la Tripoli îi plăteşte pe mercenari cu o sută de dolari pe zi – informaţia este evocată într-un reportaj realizat la Benghazi.

Chiar dacă occidentalii îl vor priva pe Ghaddafi de banii depuşi în diverse bănci din Europa sau America de Nord, el dispune încă de resurse financiare şi de sprijin în multe ţări africane.

Perspectiva unui război civil de lungă durată în Libia este şi ea un scenariu care nu-i încîntă pe occidentali. Muammar Ghaddafi recurge acum la argumente care ar putea avea un anume ecou în lumea arabă: el este redutabil în rolul de şef de stat agresat chipurile de un Occident care vrea să pună mîna pe petrolul ţării sale şi să recolonizeze nordul Africii.

Absolut nimeni nu poate prevedea ce se va întîmpla în Libia în următoarele zile sau săptămîni, dar se ştie ce nu se va întîmpla: nici un soldat occidental nu va pune piciorul pe solul libian. Nimeni nu exclude nici o eventuală reluare a contactelor cu regimul lui Ghadaffi.

Şefa diplomaţiei americane, doamna Hillary Clinton, a afirmat