Cu toţii ne simţim legaţi de anumite obiecte, la care nu am renunţa pentru nimic în lume. Deşi nu mai au sau poate nu au avut niciodată vreo utilitate practică, refuzăm să le aruncăm. Pasiunea pentru păstrarea obiectelor nefolositoare îşi găseşte justificarea în experienţa de viaţă, în educaţia, personalitatea, traumele şi fricile fiecăruia dintre noi, spun psihologii.

La începutul anului, Gabriela Cimpoca a făcut un experiment. A vrut să testeze teoria potrivit căreia cu toţii suntem „depozitari a zeci de lucruri fără valoare, de care ne împiedicăm de fiecare dată când facem curat". Citiţi şi: 22 de lucruri inutile în garderobă

I-a ­luat doar câteva minute să adune de prin casa sa din Irlanda, ţară în care s-a mutat în urmă cu mai bine de şase ani, obiecte pe care nu le-a folosit niciodată, dar pe care le avea expuse prin diverse locuri, povesteşte românca în vârstă de 49 de ani. La o inspecţie sumară a lucrurilor inutile din casă, Gabrielei i-a sărit în ochi o scrumieră cu diferite tipuri de seminţe lipite pe exterior.

„În timp, seminţele au început să se ducă una câte una, pentru că lipiciul s-a uscat demult, şi nu va putea fi niciodată spălată, deoarece în contact cu apa, «ornamentele» vor cădea probabil după câteva secunde". A găsit şi o căsuţă artizanală din lemn, adusă din România, o cană cu un şnur tricolor atârnat de gât, „un fel de sticlă cu un robinet mic-mic, pentru whisky, care a stat, până nu demult, pe policioara şemineului (în lipsa unui blazon al familiei, probabil)", scrie Gabriela pe blogul personal.

Tentaţia obiectelor nefolositoare

Dar inventarul nu s-a oprit aici. A scos la iveală tot felul de sticle pline cu legume conservate în oţet, statuete din Egipt, Maroc şi China, primite de la prietenii care veniseră în vizită, pahare de toate formele şi culorile, lumânări în tot felul de recipiente. Nu au scăpat nici cole