Pactul cu PC-Voiculescu şi cu PSD-Ponta (adică Iliescu) este consecinţa unei strategii păguboase şi păgubitoare urmată de PNL încă din 2005 (refuzul alegerilor anticipate pe baza acelei \"enigmatice\" răzgândiri a dlui Tăriceanu, slăbirea deliberată a coaliţiei D.A. etc.). Cunosc destul de bine, cred, profilul lui Crin Antonescu. Nu-mi fac niciun fel de iluzii, o spun cât pot de clar.

În decembrie 2009, tună şi fulgeră împotriva "boschetarului Băsescu şi a dementului Tismăneanu". Îmi reproşa atunci, în al său stil inimitabil, de un invidiabil rafinament, de o eleganţă a exprimării ce ne lasă înmărmuriţi, că am îndrăznit să-l compar pe el cu Gh. Tătărescu, cel din 1945-1947, epitomul unui colaboraţionism nefast. Nu-i voi răspunde cu aceeaşi monedă, dar voi urmări atent şi voi scrie despre tot mai contraproductivele sale mişcări politice.

Aş vrea să precizez un lucru: îl cunosc pe Crin Antonescu din 1991, de la înfiinţarea Partidului Alianţa Civică (nu ne-am văzut în toţi aceşti ani). Este un om cu o imensă ambiţie şi cu o periculoasă înclinaţie spre retorică alunecoasă şi adeseori pauperă semantic. Nu uit însă un lucru: în şedinţa parlamentului din decembrie 2006, Crin Antonescu a fost, împreună cu doamna Mona Muscă, singurul care s-a dus la N. Văcăroiu, cel care impasibil îngăduia acel penibil spectacol, să protesteze faţă de infamul circ vadimiot. Sunt adevăruri factuale care trebuie precizate. Crin Antonescu ar mai putea să se sustragă unei vrăji distructive. Nu cred însă că mai are resursele psihologice spre a o face. Din păcate pentru el şi pentru PNL, pare să acţioneze ca un somnambul politic.

Consider în continuare relevant faptul că dl Antonescu a semnat în 2009 Declaraţia de la Praga. Tocmai de aceea nu pot să nu-mi exprim mirarea că dl Antonescu, devenit între timp liderul PNL, nu vede o problemă în continuarea alianţei pol