Astăzi, Mirifikul (Mircea Vintilă) împlineşte 62 de ani. „Timpul vieţii ni-i scurt/ Hai să-l facem curat/ Trăiesc unii din furt/ Alţii doar din ce au dat/ Sunt săraci şi bogaţi/ Laşi scuipă pe bravi/ Voi ce-n lună zburaţi/ Până la cer vă urcaţi/ Pe spinări de noi sclavi.// Pe pământ avem de toate/ şi mai bune, şi mai rele,/ bune – rele/ şi închisori, şi libertate/ şi am putea, şi nu se poate/ şi noroi, şi stele” („Pământul deocamdată”, Adrian Păunescu)...
Şi cât noroi! Şi din ce în ce mai puţine stele! Lordul John, Galacticul, Mirciocul (sau steaua care poartă numele Mircea Vintilă), această „poezie” de om trăieşte discret, încercând să facă faţă unei lumi nebune-nebune. „Trec anii peste noi cu o rapiditate uluitoare. Sunt uimit cât de repede se scurge timpul. Ieri am fost la Folk You! şi parcă mâine trebuie să fim din nou la Vama Veche. Aşa de repede trece timpul, mă apucă groaza! Am fost destul de leneş şi nu am reuşit să termin ceea ce îmi propusesem anul trecut. Am doar şapte linii melodice pentru noul album. Mai am cinci şi abia atunci pot să mă apuc să le înregistrez...
S-ar putea totuşi ca, împreună cu Aurel Mitran, să scot un DVD cu spectacol «Povesci din Bucuresci». Sunt foarte multe de făcut, iar eu am fost cam leneş. Am citit un studiu făcut de nişte englezi care au ajuns la concluzia că lenea prelungeşte viaţa!”, spune Mirifikul de 62 de ani. În aceste vremuri ciudate, descoperim că timpul nu ne mai aparţine. De fapt, aşa cum spunea şi Octavian Paler, „timpul e o fiară care are nesfârşita răbdare de a înghiţi totul”. Iar noi nu putem decât să nu ne pierdem timpul cu lucruri care nu ne mai folosesc după ce n-om mai fi pe acest pământ.
„Sunt optimist şi cred că voi mai face lucruri frumoase. Sunt liniştit, doar un pic îngrozit de timp. Îmi dau seama că am enorm de multe lucruri de făcut, iar lumea a înnebunit! Astăzi vine cutremurul
