De când îl ştiu, lui Adrian Severin i se înscenează ceva.

Ba ceva cu socialism ştiinţific; ba ceva pe la UASCR; ba ceva cu înţelepciunea lui Ceauşescu; ba ceva pe lângă tovarăşul Bolcaş; ba ceva prin zona tovarăşei Poliana Cristescu-Ceauşescu; ba ceva pe lângă tovarăşul asistent universitar Iorgovan, viitorul părinte al Constituţiei; ba ceva pe lângă Silviu Brucan; ba ceva pe lângă Ion Iliescu; ba ceva pe lângă Petre Roman; ba ceva pe lângă Iosif Boda; ba ceva pe lângă Adrian Năstase; ba ceva chiar pe lângă Traian Băsescu; ba ceva de tras cu urechea pe la Societatea Academică Română pentru ca societatea civilă să-şi ştie lungul nasului; ba ceva pe la Externe; ba ceva pe lângă Gilda Lazăr; ba ceva pe lângă liste cu ziarişti vânduţi serviciilor secrete străine; ba ceva cu omul anului 2010; ba una, ba alta.

Dacă ar fi construcţie, aş zice că Adrian Severin este adevărata Sală Polivalentă a PSD-ului şi că i-a cam obosit cupola. Aşa însă, om fiind, Adrian Severin îmi pare o umbră care se tot întreabă cărui om i-a fost înscenată.

Cu alte cuvinte: mi se pare un act de terorism existenţial că, de atâta amar de vreme, unii încearcă să-i însceneze lui Adrian Severin un destin, când el vrea să aibă doar un parcurs.

CEDO ar trebui să se autosesizeze, altfel umbra bate omul, y compris drepturile acestuia din urmă.

De când îl ştiu, lui Adrian Severin i se înscenează ceva.

Ba ceva cu socialism ştiinţific; ba ceva pe la UASCR; ba ceva cu înţelepciunea lui Ceauşescu; ba ceva pe lângă tovarăşul Bolcaş; ba ceva prin zona tovarăşei Poliana Cristescu-Ceauşescu; ba ceva pe lângă tovarăşul asistent universitar Iorgovan, viitorul părinte al Constituţiei; ba ceva pe lângă Silviu Brucan; ba ceva pe lângă Ion Iliescu; ba ceva pe lângă Petre Roman; ba ceva pe lângă Iosif Boda; ba ceva pe lângă Adrian Năstase; ba ceva chiar pe lângă Traian Băsescu; ba ceva