"Aurora e un act in sine, cu destul de putini termeni de comparatie. E altceva si trebuie privit ca altceva". E mult mai mult decit "imi place" ori "nu sint de acord". In La Maman et la putain (Jean Eustache, 1973), Veronika serveste o ceasca de ceai pe covor, in timp ce, alaturi, Alexandre se arunca pe saltea cu o patura. "Ciudat mod de-a face patul", zice Veronika de deasupra cestii. Alexandre: "Am vazut asta intr-un film. Filmele te-nvata cum sa traiesti, cum sa faci patul". In Tokyo Decadence (Ryuki Murakami, 1992), "bogatia la care se ajunge fara demnitate ii face pe oameni masochisti". Replica apartine unei prostituate care are experienta directa cu toate cele trei concepte implicate. La fel ca in vreme de razboi sau in inchisorile rusesti, frica, fericirea si increderea sint intelese pe deplin in sex. Prostituatei de 22 de ani numite Ai ("dragoste", in japoneza) i se acopera vazul si i se injecteaza un sedativ. "Ai incredere in mine", i se spune. Iubirea e un topaz pe care Ai trebuie sa-l obtina, conform avertismentelor unei prezicatoare. "Te vad intr-o ceata atit de densa, incit va fi greu pentru tine, ca si pentru oricare alta femeie, sa iesi din ea". Ai e cumintica, are o geanta rosie cu telefon fix. Cele trei reguli pe care i le prescrie ghicitoarea intru gasirea fericirii stabilesc tema filmului dincolo de deviatiile fetisiste prezentate. Primul client locuieste intr-un hotel, e bogat si imbuibat cu cocaina. Ii niveleaza lui Ai parul cu gel, pentru ca puterea femeii sta in curgere pe spate; "vreau sa te vad umilita". Intre acte, Ai practica un limbaj al semnelor - e asistenta pentru copii surdo-muti. Secvente trise, umilitoare, imagine albastra, de noapte. Clientul numarul trei proiecteaza un diapozitiv cu muntele Fuji pe peretele camerei de hotel. E necrofil - "necrofilia e cea mai pura dintre iubiri", sustine. Fantezia lui e o fata moarta la poalele mun