"M-am tăiat la bărbierit", au fost primele cuvinte rostite deAdrian Mutu ieri, la întâia conferinţă de presă la echipa naţionalădupă 17 luni de absenţă. De încheiat, a încheiat cu multă ambiţie:"Vreau să bat recordul de goluri la echipa naţională, deţinut deHagi".
Îşi duce batista spre buza de jos, pe care se vede o uşoară urmăde sânge, şi degetele parcă îi tremură. Ar fi primul tremurat alunei părţi din Mutu în toţi aceşti ani, în care, la victorii,înfrângeri sau escapade, ne confruntăm cu el ca personaj. Este doaro impresie, pentru că discursul îi e sigur şi natural, chiar dacăîntrebările, dată fiind conjunctura, vin ca un torent şi nu suntdeloc comode: "Te deranjează că Mircea Lucescu spune că ai vândutmeciul de la Belgrad, cu Serbia?".
Se încruntă, tinde parcă să fie dur la adresa lui Lucescusenior, dar îşi dă seama că până acolo e Lucescu junior, cu careacum două zile stabilea măcar un pact de neagresiune: "MirceaLucescu e antrenor la Şahtior, aşa că e mai puţin important cespune. Pentru mine conta doar dacă Răzvan Lucescu spunea că amvândut meciul, şi nu a spus asta!".
Terenul, locul undese iartă tot
Îl încearcă un zâmbet. Îl ştiţi! Cel din colţul gurii şi cu bărbiauşor încreţită. Şi-l reţine pentru că subiectele rămân grave şimomentul nu e unul tocmai fericit: "Am vorbit cu Răzvan despre cetrebuie să facem în continuare, nu despre trecut şi despre ce s-aîntâmplat în trecut. Am cerut iertare colegilor care au fost laBelgrad, pentru că aşa e normal într-un grup. Suporterii pot credece vor acum. Îmi rămâne doar să demonstrez pe teren ce fel de omsunt".
Numărul 10 are unsingur stăpân
În ochi i se citeşte cocktailul de orgoliu şi ambiţie, în timp cebatista îi tamponează buza tăiată la bărbierit. Încearcă să fieegal în ton, vorbe şi atitudine, dar bestia din el mârâie din cândîn când: "Nu! Nu mi-a fost greu să recuperez tricoul cu
