20 de ani de condamnare a politicii de deznaţionalizare a românilor din Ucraina de către intelectualii din Cernăuţi, Sudul Basarabiei şi Maramureşul Istoric nu au schimbat radical situaţia conaţionalilor noştri, scrie Jurnal de Chişinău.

Această chestiune nu a fost niciodată una de primă importanţă pentru politicienii din România şi R. Moldova. Totuşi, gheaţa s-a spart şi presa de peste Prut a devenit mai receptivă faţă de încălcările drepturilor românilor din teritoriile ocupate, în condiţiile unor tratate de bază dintre Ucraina, România şi R. Moldova, dar şi a legislaţiei internaţionale privind minorităţile naţionale. Paria pe cale de dispariţie, în atenţia presei din România Politica Kievului vizând învăţământul de limba română, presa băştinaşilor, patrimoniul lor naţional, relaţiile culturale cu România şi R. Moldova au devenit subiecte de maxim interes pentru unii colegi de peste Prut. Situaţia mai dificilă decât în fosta URSS a conaţionalilor din fostele teritorii ale patriei istorice ţine treaz nu doar interesul presei, dar şi al opiniei publice româneşti. De menţionat aici recentul volum „Românii din Bugeac pe cale de dispariţie”, semnat de George Damian şi Cătălin Vărzaru, care ne dezvăluie tabloul sinistru al purificării etnice a românilor din Bugeac, sudul Basarabiei sau regiunea Odesa, după denumirea oficială. Pe de altă parte, şi în Regiunea Cernăuţi se împuţinează şcolile cu predare în limba română, absolvenţii de licee şi facultăţi din România, originari din teritoriile ucrainizate, nu mai pot reveni să muncească nici în Sudul Basarabiei, nici în Maramureşul Istoric şi nici în Nordul Bucovinei. Mormintele marilor noştri înaintaşi, precum cel al lui Aron Pumnul, transilvăneanul care a redeşteptat la viaţă naţională intensă românii din Bucovina austriacă, sau al lui Iancu Flondor, unificatorul Bucovinei cu România în 1918, şi a multor altor m