Toată lumea îşi doreşte o viaţă liniştită, plăcută, cu succese şi împliniri. Însă viaţa noastră nu presupune numai evenimente plăcute, pozitive ci şi situaţii negative cu încărcătură emoţională

puternică (divorţ, situaţii de pierdere, boli grave, etc.) care ne vor pune la încercare abilităţile noastre de adaptare la aceste situaţii. Vom reuşi să facem faţă acestor situaţii sau ne vom lăsa

înfrânţi?

Până de curând se considera că o persoană cu un nivel mai ridicat de inteligenţă are şanse mai mari de adaptare şi reuşită în viaţă. Studiile în psihologie au arătat că nivelul ridicat al abilităţilor intelectuale poate contribui semnificativ la obţinerea rezultatelor bune în diferite domenii, cum ar fi cel şcolar, dar nu este suficient pentru o bună adaptare şi nici nu asigură succesul în viaţă. Cu toate că abilităţile intelectuale sunt importante, emoţiile sunt esenţiale pentru supravieţuire. Emoţiile reprezintă o combinaţie a modificărilor care apar la nivel subiectiv, de gândire, biologic şi comportamental. Emoţiile influenţează comportamentele noastre faţă de noi înşine, cât şi faţă de ceilalţi.

Dezvoltarea emoţională optimă reprezintă una din componentele esenţiale ale adaptării. Ea este necesară menţinerii sănătăţii mentale, influenţând dezvoltarea şi menţinerea relaţiilor sociale. Competenţa emoţională este definită drept capacitatea de a recunoaşte şi interpreta emoţiile proprii şi ale celorlalţi, precum şi abilitatea de a gestiona adecvat situaţiile cu încărcătură emoţională.

Cum învaţă copiii despre emoţiile lor?

Abilitatea copiilor de a-şi recunoaşte, înţelege, accepta şi exprima emoţiile se învaţă din interacţiunile cu ceilalţi – părinţi, educatori. Reacţiile emoţionale ale părinţilor reprezintă un predictor pentru competenţele emoţionale ale copiilor.

Copiii învaţă exprimarea emoţională prin:

- Observarea comport