Sunt copii care inca de la 13-14 ani si-au fixat deja reperele profesiei pe care o vor avea mai tarziu asa cum exista tineri care, desi sunt in ultimele clase de liceu, inca mai oscileaza, mai cauta, sunt nehotarati in alegerea viitoarei profesii sau meserii.
Un rol esential in alegerea viitoarei profesii pe care o va practica mai tarziu copilul de azi il au familia si scoala. Parintii, cei dintai educatori ai copilului, au, insa, rolul decisiv si poate misiunea cea mai grea.
Pornind de la realitatea evidenta ca ei ii intretin, unii parinti impun copilului lor sa faca o anumita facultate, sa se orienteze spre o profesie impusa, fara sa se gandeasca daca fiul sau fiica are aptitudinile si calitatile necesare pentru ceea ce ar dori ei sa faca. Sau, si mai rau, ii obliga sa imbratiseze aceeasi profesie pe care o au ei, de parca profesia ar fi un bun material pe care vor sa-l lase ca mostenire.
Alti parinti, numai din orgoliu, pentru a demonstra ei nu stiu cui ori pentru a rupe gura targului, isi obliga copilul sa faca o facultate, oricare, pentru ei nu conteaza decat diploma de la sfarsitul cursurilor ca sa aiba ce arata si cu ce se lauda.
De aceea, s-a ajuns sa existe medici carora sa nu le placa ceea ce fac, avocati fara clienti sau la catedra, profesori nedaruiti, fara tragere de inima pentru copii si scoala.
Dialogul parinte - copil este esential. Copilul trebuie lasat sa-si exprime dorinta pentru ceea ce vrea sa faca mai tarziu. Adesea, copilul stie mai bine decat parintele ce poate, cat poate si pana unde vrea sa ajunga.
Parintele trebuie sa aiba rabdarea necesara sa-l asculte, sa-l indrume, sa-l incurajeze, sa-l sustina chiar daca nu este de acord cu dorinta copilului, sa-i arate, daca poate, care sunt avantajele si dezavantajele viitoarei profesii.
Un parinte cerebral, realist, c
