După meciul lui Bute, “condimentat” cu Băsescu şi Severin, credeam că nu o să mai am prea curând ocazia să văd UN ALT ROMÂN care să mă facă să îmi dea lacrimile. Nici nu mai ştiu de de plângeam privindu-l: de mândrie că e român, de bucurie că lumea îl aplaudă, de emoţia provocată de muzica lui sau de necaz că a fost nevoit să plece să lucreze în Norvegia, să facă o muncă de necalificat ca să îşi poată cumpăra ceea ce îi trebuie pentru a-şi împlini visul, iar în ţara nu îl bagă nimeni în seamă? Sau poate plângeam de bucurie că un român măcar îşi va împlini visele şi va arăta lumii că românii au şi oameni talentaţi, adevăraţi, nu doar hoţi, ciubucari şi şperţari.
Mulţumesc Domnului că uite că mai există şi români care chiar dacă nu îşi pot arăta valoarea în ţară, o fac cu succes în străinătate, acolo unde au fost siliţi să plece prin politica de doi bani a guvernelor şi parlamentelor ţării, indiferent de culoare. Interesantă întrebarea pusă de un membru al juriului “De ce nu te-au văzut (apreciat) cei din România ?”. Ceea ce aici este tratat ca neinteresant acolo este fantastic. Şi la fel de dureroasă este şi ultima remarcă a aceluiaşi membru al juriului: “ Mă bucur atât de mult că eşti aici ! “ Da, normal, aşa cum s-au bucurat şi americanii când a ajuns Nicolae Tesla la ei, şi francezii când au ajuns Brâncuşi şi Eliade şi Coandă, în Franţa .
Un alt membru al juriului, spune “I hope the Romanians can see your talent”. Da, în ţară talentul său este neinteresant, aşa l-au catalogat cei ce l-au văzut. Pentru că în ţară nu sunt promovate adevăratele valori, ci doar valorile de partid.
Privesc a nu ştiu câta oară acest clip si nu mă pot opri. Nu ştiu ce e cu mine, ori am îmbătrânit, ori m-am prostit, ori am devenit masochist, pentru că la fiecare vizionare nu îmi pot opri lacrimile. Şi mă tot întreb ca prostul ce am de plâng. Îmi e teamă că am dev
