Se făcea că venise un înger, unul dintre cei căzuţi, deoarece nu avea aripi şi nu se desluşea în jurul chipului său nici un strop de lumină. Uite cum stă treaba, mi-a spus el, fixându-mă cu ochii lui reci, duhnind a gheţuri polare, o să fie bine, aşa cum v-aţi dorit, pe pământ. A lipsit puţin, foarte puţin, să vă scape printre degete această ultimă şansă. Nu mă mai aşteptam să vă vină mintea la cap. Unde credeaţi c-o să ajungeţi urmându-i pe proştii ăia de apostoli ai iubirii? V-aţi ales cu vreun câştig de pe urma predicatorilor binelui? Ce minciuni gogonate să crezi în forţa vindecătoare a dragostei, să te bizui pe lucruri precum adevărul, dreptatea, cinstea, onestitatea, modestia, sinceritatea, bunătatea, mila, blândeţea, mărinimia, duioşia, cumpătarea! Dac-aţi trăi de două ori v-aţi putea permite prostia să credeţi în ele, constatând în prima voastră viaţă că n-aţi avut decât de pierdut din cauza lor, rămânând ca în următoarea să faceţi ce trebuie. V-aţi dat singuri seama de asta, sunt foarte mulţumit de ceea ce văd, dar mai ales de ceea ce va urma, căci vor urma grozăvii fără seamăn, pe măsura năzuinţelor voastre dintotdeauna. O lume în care se pune preţ pe onestitate, bunătate, cinste, dreptate e o lume, cum bine ştiţi, mică. Asta e ce vă trebuie vouă?! V-aţi plâns deseori că nu mai încăpeţi în lumea aceasta, ceea ce este perfect adevărat, nu mai încăpeţi însă nu pentru că sunteţi prea mulţi, ci fiindcă v-aţi dat dintr-o dată seama că meritaţi mai mult, că meritaţi totul, de fapt. De ce trebuie să vi se spună din cer cum trebuie să decurgă viaţa voastră pe pământ? Ce vă dă vouă cerul? Ploaie, atunci când aveţi nevoie de vreme senină, secetă, atunci când aveţi nevoie de ploaie! Cât priveşte stelele, la care faceţi greşeala să vă mai uitaţi câteodată, aflaţi de la mine, deşi ar fi trebuit să ştiţi deja, că multe dintre ele nici măcar nu mai există, sunt moarte de