Bogdan Andrei Fezi ne ajută să înţelegem, în ultima sa carte, cum a evoluat oraşul / Foto: Bogdan Iuraşcu / Jurnalul Naţional
În ultimele decenii Europa tinde să devină mai mult o Europă a oraşelor şi mai puţin a statelor sau a regiunilor. Cartea “Bucureştiul european” a arhitectului Bogdan Andrei Fezi, apărută la editura Curtea Veche, surprinde acest accent, fiind în acelaşi timp una din cheile potrivite pentru a înţelege Bucureştiul de astăzi. Nu este o istorie a Bucureştiului nostalgică, dimpotrivă ne ajută să înţelegem cum a evoluat şi s-a modernizat oraşul. De ce ne inspiră? De ce ne dezamăgeşte? De ce îl iubim? Cum ar trebui să fie perfecţionat?
Jurnalul Naţional: Domnule arhitect pentru dumneavoastră Bucureştiul nu este “micul Paris”?
Arhitect Bogdan Andrei Fezi: Este o schimbare de viziune pe care o propun prin titlul “Bucureştiul european” pentru înţelegerea oraşului în care trăim. Nu am abordat problema “micului Paris”, apelativ valabil înainte de anii 1930, ci m-am întrebat unde ajunsese Bucureştiul la nivel mondial? Această carte a pornit de la o nevoie de explicare a identităţii urbane bucureştene, de unde vine pasiunea pentru Europa a bucureştenilor, şi de cât timp se confruntă capitala cu problema occidentalizării sale. De aceea am început cu un citat din Regulamentul organic din 1831 “soarta Bucureştiului se va asemăna cu soarta tuturor oraşelor Europei”. Vorbesc în această carte despre istoria capitalei şi despre recomandări pentru viitor, care se aplică şi altor oraşe din ţară. Cartea “Bucureştiul european” este scrisă din punctul de vedere al unui arhitect, al unei persoane care doreşte prin proiectele sale să schimbe viaţa urbană, din nevoia de fundamentare istorică şi de modificare a cadrului legislativ.
Ultimul capitol al cărţii m-a pus pe gânduri.
Cele “şapte condiţii europene pentru salvarea Bucureştiului a
